Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime: solid, trainic, serios; adânc, intens, profund.  Temeinici, verb
Sinonime: a consolida.  Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime: justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.  

---

Aprofunda, verb
Sinonime: a adânci, a studia temeinic, a cerceta amănunţit, a pătrunde în miezul lucrurilor; a examina, a reflecta, a scruta.  Consistent (consistentă), adjectiv
Sinonime: compact, tare, dens, solid, vârtos; substanţial, hrănitor, săţios; deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros.  Documentat (documentată), adjectiv
Sinonime: dovedit, susţinut, atestat; întemeiat, temeinic; informat, pregătit, erudit.  Esenţial (esenţială), adjectiv
Sinonime: important, de prim ordin, major, fundamental, de bază, principal, de frunte, de căpetenie, capital, indispensabil, adânc, considerabil, crucial, decisiv, hotărâtor, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livresc) cardinal, nodal, (rar) temeinic, elementar.  Gravitate, substantiv feminin
Sinonime: adâncime, atracţie universală, compuncțiune, forță, gravitaţie, importanţă, intensitate, însemnătate, morgă, pericol, periculozitate, primejdie, profunzime, seriozitate, severitate, sobrietate, solemnitate, temeinicie.  Maturitate, substantiv feminin
Sinonime: adâncime, coacere, majorat, majoritate, plenitudine, profunzime, seriozitate, temeinicie, vârstă adultă, (învechit) bărbăție; (examen de maturitate) bacalaureat.  Serios (serioasă), adjectiv
Sinonime: sobru, aşezat, ponderat, sever; conștiincios, concentrat, preocupat; pozitiv, real, adevărat; temeinic, stăruitor, adânc; grav, periculos, primejdios; important, de seamă, deosebit.  Seriozitate, substantiv feminin
Sinonime: temeinicie, conştiinciozitate; pătrundere, profunzime, adâncime; gravitate, importanţă.  Socotit, substantiv neutru
Sinonime: calcul, calculare, chibzuială, socoteală, socotire, (învechit) sămăluire, (popular) răboj, (rar) calculație.

Socotit, adjectiv
Sinonime: bun, calculat, chibzuit, cuminte, cumpănit, cumpătat, echilibrat, folositor, gândit, înfrânat, înțelept, judicios, matur, măsurat, moderat, ponderat, rațional, rezonabil, serios, temeinic, util, (figurat) sănătos, (popular) mintos, (regional) samalit.  Solid (solidă), adjectiv
Sinonime: dur, tare; vârtos, rezistent, trainic, durabil; temeinic, serios; mare, voinic, robust, puternic, dârz, neînfrânt.  Soliditate, substantiv feminin
Sinonime: tărie, duritate, rezistenţă; (figurat) temeinicie, seriozitate.  Statornic (statornică), adjectiv
Sinonime: ferm, constant, hotărât, neclintit, stabil, neschimbător; fidel; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt; fix, temeinic, consolidat.  Şubred (șubredă), adjectiv
Sinonime: nerezistent, firav, plăpând, slab, fragil, fără vigoare, fără putere, lipsit de temeinicie, neîntemeiat.  Edificator (edificatoare), adjectiv
Sinonime: clarificator, concludent, convingător, decisiv, edifiant, elocvent, exemplar, explicativ, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, lămuritor, pilduitor, probant, puternic, serios, solid, tare, temeinic, vorbitor, (învechit) înduplecător.  Aprofundare, substantiv
Sinonime: analiză, cercetare temeinică, explorare, sondare, (figurat) adâncire, (învechit) approfundare.  Convingător, adjectiv
Sinonime: concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător.  Descifrare, substantiv
Sinonime: citire, decodaj, decodare, decriptare, decriptat, descifrat, descifrație, interpretare, studiere temeinică, traducere, (rar) identificare.  Fundamentat, adjectiv
Sinonime: îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvântat.  Îndrituit, adjectiv
Sinonime: fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.  Inconsistent, adjectiv
Sinonime: amorf, eterat, fără tărie, fin, fluid, fragil, imaterial, impalpabil, imperceptibil, imponderabil, lichid, lipsit de consistență, lipsit de soliditate, lipsit de temeinicie, moale, neconsistent, slab, veleitar, versatil.  Netemeinicie, substantiv
Sinonime: falsitate, lipsă de temeinicie, slăbiciune, (figurat) şubrezenie.  Cu temeinicie, locuțiune
Sinonime: serios, temeinic.  Funciar, adjectiv
Sinonime: agrar, imobiliar, terian, (învechit) fonciar, (învechit) funduar; (figurat) de bază, solid, temeinic; (carte funciară) cadastru, carte funduară.  Întemeiat, adjectiv
Sinonime: așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit.

Întemeiat, substantiv
Sinonime: consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire.

Întemeiat, adverb
Sinonime: bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.  Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.  Deciziv, adjectiv
Sinonime: adânc, capital, cardinal, concludent, considerabil, convingător, crucial, decisiv, determinant, edificator, elocvent, esențial, fundamental, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, irefutabil, însemnat, major, nodal, organic, pilduitor, primordial, probant, profund, puternic, radical, serios, solid, structural, substanțial, tare, temeinic, vital, vorbitor, (figurat) strivitor, (figurat) zdrobitor, (franțuzism învechit) ponderos, (învechit) decizător, (învechit) înduplecător.  Preaadânc, adjectiv (învechit)
Sinonime: profund, temeinic.  Vorbitor, adjectiv
Sinonime: comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu.

Vorbitor, substantiv
Sinonime: alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.  Temeielnic, adjectiv (învechit)
Sinonime: temeinic.