Surpriză, substantiv feminin
Sinonime: surprindere; dar, cadou, atenţie.  

---

Cadou, substantiv neutru
Sinonime: dar, atenţie, surpriză; donație; ofrandă; (învechit) plocon, peşcheş; mită.  Comedie, substantiv feminin
Sinonime: (popular) caraghiozlâc, comicărie, poznă, bazaconie; surpriză, minune, lucru neaşteptat, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, păţanie; (comedie muzicală) muzical; (figurat) prefăcătorie, ipocrizie, falsitate; burlescă, satiră, scheci, scenetă, farsă, vodevil, bufonerie, parodie, pantalonadă.  Plocon, substantiv neutru
Sinonime: atenție, bir, cadou, compliment, dar, dare, impozit, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea, (învechit) bairamlâc, (învechit) danie, (popular) rodină, (variantă) poclon.  Consternaţie, substantiv
Sinonime: consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.  Consternare, substantiv
Sinonime: surpriză neplăcută, stupoare, consternație, uimire.  Dăruşag, substantiv
Sinonime: atenţie, cadou, dar, surpriză; dăruire.  Prosfora, substantiv
Sinonime: atenţie, cadou, dar, surpriză.

Prosfora, verb
Sinonime: a da, a dărui, a oferi, a face un cadou.  Ha, interjecție
Sinonime: (exprimă surpriza) ce? cum? poftim?; (exprimă mirare sau neîncredere) nu-i așa? n-am dreptate?; (variante) aha, hai, hi, hî, ho, oho.  Impact, substantiv
Sinonime: ciocnire, coliziune, contact, contralovitură, efect, incidență, influență, izbire, întâlnire, lovire, prezență, relație, surpriză, şoc, tamponare, telescopaj.  Stupefiere, substantiv
Sinonime: consternare, încremenire, năucire, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluire.  Peşcheş, substantiv
Sinonime: (învechit) atenţie, cadou, dar, haraci, mită, plocon, surpriză, tribut, (variantă) peșchiș.  Etonament, substantiv (învechit)
Sinonime: consternare, consternație, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire.  Surprindere, substantiv
Sinonime: consternare, descoperire, observare, perplexitate, sentiment de uimire, sesizare, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație.  Uluire, substantiv
Sinonime: amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.