Surprinde, verb
Sinonime: a mira, a uimi, a ului; a vedea, a sezisa, a descoperi, a prinde.  Surprindere, substantiv
Sinonime: consternare, descoperire, observare, perplexitate, sentiment de uimire, sesizare, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație.  

---

Consterna, verb
Sinonime: a surprinde neplăcut, a întrista, a contraria, a nedumeri.  Contraria, verb
Sinonime: a nedumeri, a uimi, a surprinde, a şoca, a vexa, (figurat) a izbi.  Descoperi, verb
Sinonime: a dezvălui, a arăta, a revela, a scoate la iveală; a găsi, a afla, a da de ceva, a dezveli, a inventa, a ghici, (rar) a bănui, (livresc) a decela, (rar) a surprinde, a stabili, a destăinui, a divulga; a trăda, a da pe față; a lăsa neapărat, a expune unui atac.  Frapa, verb
Sinonime: a atrage atenția, a bate la ochi, a impresiona, a izbi, a surprinde, a şoca; a răci, a pune la gheață.  Găsi, verb
Sinonime: a (se) afla, a avea (o idee), a considera, a constata, a crede, a da de (ceva), a da peste (ceva), a dăinui, a depista, a descoperi, a dibui, a exista, a face rost, a fi de părere, a fi în fiinţă, a fi prezent, a fi, a figura, a gândi, a izvodi, a întâlni, a nimeri, a observa, a prinde, a scoate la iveală, a se număra, a se pomeni, a situa, a socoti, a sta, a surprinde, a ști, a vedea, (astăzi rar) a pricepe, (învechit şi popular) a oblici, (învechit) a ispiti, (popular şi familiar) a dibăci.  Minuna, verb
Sinonime: a uimi, a mira, a extazia, a surprinde, a ului.  Mira, verb
Sinonime: a surprinde, a minuna, a uimi.

Miră, substantiv feminin
Sinonime: riglă; cătare (la arme).  Nedumeri, verb
Sinonime: a uimi, a ului, a impresiona, a surprinde.  Prinde, verb
Sinonime: a apuca, a lua, a ţine; (figurat) a cuprinde, a percepe, a pricepe; a se agăţa, a se anina, a se sprijini, a se rezema, a se susține; a captura, a lua prizonieri; a pune mâna pe (ceva), a imobiliza, a opri; a surprinde, a descoperi; a înhăma, a înjuga; a se angaja, a se învoi, a accepta, a primi; a paria, a face rămăşag, a face prinsoare; a se lipi, a adera, a se împreuna, a se suda; a se închega; a-i şedea bine, a i se potrivi.  Recepta, verb
Sinonime: a capta, a înregistra, a primi, a prinde, a recepţiona; (figurat) a observa în mod neașteptat, a sesiza, a surprinde.  Surpriză, substantiv feminin
Sinonime: surprindere; dar, cadou, atenţie.  Şoca, verb
Sinonime: a izbi, a contraria, a impresiona, a surprinde.  Uimi, verb
Sinonime: a provoca mirare, a stârni admiraţie, a surprinde, a impresiona, a tulbura, a zăpăci, a buimăci, a ului.  Asuprire, substantiv
Sinonime: asupriciune, asuprit, asupritură, constrângere, exploatare, forțare, învinovățire pe nedrept, nedreptățire, obligare, oprimare, prigonire, silire, (impropriu) chinuire, (învechit) atac prin surprindere, (învechit) exagerare, (popular) asupreală.  Consternaţie, substantiv
Sinonime: consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.  Zăpsi, verb
Sinonime: a constata, a observa, a prinde, a remarca, a sesiza, a surprinde, a vedea.  Epata, verb
Sinonime: a surprinde, a şoca, a uimi peste măsură, a ului, a stupefia, a impresiona puternic.  Mirare, substantiv
Sinonime: admiraţie, nedumerire, preţuire, stimă, surprindere, uimire.  Contrariere, substantiv
Sinonime: surprindere.  Etona, verb (învechit)
Sinonime: a deconcerta, a epata, a sidera, a stupefia, a surprinde, a uimi.  Scandalisire, substantiv (învechit)
Sinonime: ceartă, îndemn la rău, învrăjbire, jenă, rușine, scandalizare, sfială, surprindere neplăcută.  Şocare, substantiv
Sinonime: contrariere, epatare, surprindere.