Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Specifica, verb
Sinonime: a indica, a arăta, a determina, a preciza, a menţiona.  Specificare, substantiv
Sinonime: indicare, indicație, menționare, mențiune, precizare, relatare, specificație.  Specificat, adjectiv
Sinonime: anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, indicat, menționat, precizat, rânduit, stabilit, statornicit.  Specificativ, adjectiv
Sinonime: specificator.  Specificator, adjectiv
Sinonime: indicator, specificativ, (variantă) specificător.  Specificitate, substantiv feminin
Sinonime: specific, caracteristică, notă aparte.  

---

Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Consemna, verb
Sinonime: a fixa în scris, a înregistra, a înscrie, a însemna, a menționa, a nota, a preciza, a reda într-un proces verbal, a scrie, a specifica, a trece, (învechit) a consigna, (învechit) a notifica, (învechit) a semna; a depune, (sume de bani) a pune la păstrare la o instituție bancară; a pedepsi, a priva, a supune unui consemn.  Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, specific.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime: preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.  Fizionomie, substantiv feminin
Sinonime: alură, aspect, chip, faţă, figură, înfăţişare, exterior, aer, expresie, mină, obraz, (învechit şi popular) boi, (regional) săbaş, (învechit) schimă, vedere, (familiar) mutră, (livresc) facies, mască, configurație; originalitate, singularitate, specificitate.  Indice, substantiv neutru
Sinonime: ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.  Individual (individuală), adjectiv
Sinonime: personal, în persoană; singur, câte unul, particular, în particular, singular, original, specific.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Întona, verb
Sinonime: a începe un cântec, a fredona.

Intona, verb
Sinonime: a cânta, a executa un cântec, a fredona, a îngâna, a întona, a modula, a murmura, a rosti cu un ton specific.  Menţiona, verb
Sinonime: a arăta, a indica, a semnala, a marca, a releva, a remarca, a observa, a aminti, a scoate în evidenţă, a specifica.  Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime: acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Personal (personală), adjectiv
Sinonime: individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.  Prevedea, verb
Sinonime: a anticipa, a intui, a simţi; a bănui; a specifica, a prescrie, a menţiona; a echipa, a înzestra, a dota.  Proprietate, substantiv feminin
Sinonime: posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.  Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime: alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.  Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv
Sinonime: propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.  Stipulaţie, substantiv feminin
Sinonime: aranjament, clauză, condiţie, dispoziție, învoială, prevedere, punct, specificare, stipulare, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) stipulațiune, (învechit) șart.  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  Trăsătură, substantiv feminin
Sinonime: linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.  Adelfotaxie, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) citotropism cu atragerea reciprocă a zoosporilor liberi datorită unei excitabilităţi specifice.  Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  Densitate (densități), substantiv feminin
Sinonime: desime; compacitate, concentrație, greutate, grosime; (fizică) masă specifică.  Antiser, substantiv
Sinonime: (farmacie) ser specific.  Caiet, substantiv
Sinonime: album, blocnotes, carnet, livret, registru, (Banat şi sudul Transilvaniei) propis, (Transilvania) tecă, (învechit) tartaj; (caiet de notiţe) maculator; (caiet de sarcini) specificaţie tehnică.  Chirlaucă, substantiv
Sinonime: (regional) (prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică) hurlup; urlup.  Denota, verb
Sinonime: a arăta, a atesta, a dovedi, a exhiba, a expune, a indica, a marca, a releva, a semnifica, a specifica, a trăda, a vădi; a exprima un sens.  Etnic, adjectiv
Sinonime: distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.  Hiponim, adjectiv
Sinonime: particular, specific.  Tehnic, adjectiv
Sinonime: special, specializat, specific; tehnologic.  Fațetă (fațete), substantiv
Sinonime: fațadă, față; (la figurat) alură, aparență, aspect specific, mină, prestanță, siluetă.  Volumic, adjectiv
Sinonime: (masă volumică) densitate absolută, densitate proprie, masă specifică.  Rezistivitate, substantiv
Sinonime: (fizică) rezistenţă specifică.  Menţionare, substantiv
Sinonime: consemnare, indicare, înregistrare, mențiune, pomenire, precizare, scriptură, semnalare, specificare.  Indicațiune, substantiv
Sinonime: adnotație, aviz, directivă, dovadă, indicație, indiciu, informație, instrucțiune, îndrumare, însemnare, lămurire, marcă, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precept, precizare, prescripție, prevedere, recomandare, regulă, reper, semn, simptom, specificare, specificație, sugestie, (învechit) ustav.  Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  Preciziune, substantiv
Sinonime: acuratețe, brevitate, claritate, concizie, conciziune, dexteritate, exactitate, exactitudine, fidelitate, finețe, justețe, meticulozitate, netitate, precizie, rigoare, siguranță; explicație, informație precisă, lămurire, precizare, specificație.  Originalitate, substantiv
Sinonime: bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.  Unicitate, substantiv
Sinonime: anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.  Exemplaritate, substantiv
Sinonime: originalitate, reprezentativitate, specificitate, tipicitate, unicitate.  Stipula, verb
Sinonime: a face o stipulație, a indica în mod special, a menționa, a preciza, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili.  Caracterizator, adjectiv
Sinonime: caracterizant, specific.