Slab (slabă), adjectiv
Sinonime: uscăţiv, debil, vlăguit, nerezistent; (figurat) influenţabil, ezitant, fricos; amestecat, diluat; (figurat) neînzestrat, mediocru; neroditor, nefertil.  Slăbăciune, substantiv
Sinonime: (regional) slăbiciune, (învechit) slăbie.  Slăbănog (slăbănoagă), adjectiv
Sinonime: uscăţiv, slab, debil, vlăguit; (învechit) infirm, olog, schilod.  Slăbănogeală, substantiv
Sinonime: debilitate, paralizie, slăbiciune, șubrezenie, (învechit) slăbănogie.  Slăbănogie, substantiv
Sinonime: debilitate, paralizie, slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie.  Slăbi, verb
Sinonime: a se usca, a se vlăgui, a se debilita; a diminua, a micşora; a se domoli, a se încetini.  Slăbiciune, substantiv feminin
Sinonime: sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.  Slăbie, substantiv
Sinonime: (învechit) anemie, debilitate, deșert, flămânzare, șold; cusur, defect, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, meteahnă, nărav, patimă, secătuială, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, viciu, vlăguire; (regional) lipsă (de avere), neavere, nevoie, sărăcie.  Slăbire, substantiv
Sinonime: atenuare, calmare, descreștere, destindere, diminuare, domolire, lărgire, micșorare, potolire, reducere, relaxare, sarcopenie, scădere, slăbit, șubrezire, temperare, (popular) slobozire.  Slăbit (slăbită), adjectiv
Sinonime: epuizat, vlăguit, anemiat, debilitat.  Slăbitor, adjectiv (învechit)
Sinonime: anti-îngrășare, (învechit) subțietor.  

---

Amortisment, substantiv neutru
Sinonime: amortizare, diminuare, reducere, slăbire, stingere, (variantă) amortizment.  Amortiza, verb
Sinonime: a slăbi, a diminua, a reduce, a stinge.  Anemia, verb (reflexiv)
Sinonime: a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.  Anemiat (anemiată), adjectiv
Sinonime: anemic, slăbit, debil; astenic.  Anemic (anemică), adjectiv
Sinonime: anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.  Astenic (astenică), adjectiv
Sinonime: slab, slăbicios, istovit, fără vlagă.  Astenie, substantiv feminin
Sinonime: slăbiciune, istovire, epuizare, atonie, oboseală.  Atenua, verb
Sinonime: a reduce, a diminua, a slăbi, a modera, a micşora, a scădea, a minimiza, a amortiza, a îndulci, a calma, a tempera.  Atrofia, verb
Sinonime: a micşora, a scădea, a degenera, a se reduce, a se degrada, a se închirci; a slăbi.  Becisnic (becisnică), adjectiv
Sinonime: bicisnic, debil, slăbănog, neputincios, pirpiriu; nepriceput, incapabil, prost; nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit.  Beteșug, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.  Bolnăvicios (bolnăvicioasă), adjectiv
Sinonime: morbid; şubred, debil, slab, fragil, betegos.  Bubă, substantiv feminin
Sinonime: abces, buboi, furuncul, umflătură; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.  Casant (casantă), adjectiv
Sinonime: fragil, slab, delicat.  Chior (chioară), adjectiv
Sinonime: nevăzător, orb; (figurat) diluat, slab, neconsistent.  Ciolănos (ciolănoasă), adjectiv
Sinonime: osos, slab.  Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  Costeliv (costelivă), adjectiv
Sinonime: slab, uscăţiv, prăpădit.  Debil (debilă), adjectiv
Sinonime: plăpând, firav, slab, maladiv, bolnăvicios, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (popular) piţigăiat, (învechit şi regional) mârşav, ticălos, (regional) gubav, morânglav, (Muntenia şi Transilvania) sighinaş, (Muntenia şi Oltenia) şiştav.  Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime: carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.  Delicat (delicată), adjectiv
Sinonime: fin, gingaş, rafinat, ales, distins; plăpând, şubred, slăbuţ, puţin rezistent.  Destinde, verb
Sinonime: a se relaxa, a se odihni, a se linişti, a se recrea, a slăbi, a lărgi, (popular) a slobozi, a (se) îndrepta, a (se) întinde; a se calma, a se domoli, a se potoli.

Deştinde, verb
Sinonime: a coborî, a descinde, a scoborî.  Deşert, substantiv neutru
Sinonime: pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.  Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  Difuz (difuză), adjectiv
Sinonime: împrăştiat, răspândit, risipit, confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (figurat) surd, echivoc, haotic, încâlcit, încurcat, neînţeles, obscur, tulbure, (figurat) întunecat, nebulos, neguros, palid, potolit, slab, stins.  Diluat (diluată), adjectiv
Sinonime: atenuat, micşorat, slăbit; dezlânat, întins, prolix.  Domol (domoală), adjectiv
Sinonime: încet, lin, alene; liniştit, blând, calm, potolit, blajin, paşnic, aşezat; temperat, moale, dulce, moderat, slab; căldicel, căldişor, călduţ, încropit; lent, măsurat, tacticos, (popular) molcomit, molcom, netulburat, tihnit, (învechit) păciuit, (figurat) destins, uşor.  Estompa, verb
Sinonime: a atenua, a se întuneca, a diminua, a slăbi, a se reduce, a se voala.  Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.  Firav (firavă), adjectiv
Sinonime: slăbuţ, plăpând, debil, delicat, gingaş.  Fragil (fragilă), adjectiv
Sinonime: alterabil, casabil, casant, debil, delicat, efemer, fin, firav, friabil, gingaş, instabil, lejer, nerezistent, nesigur, perisabil, precar, sensibil, slab, volatil, vulnerabil.  Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  Gunoi, substantiv neutru
Sinonime: bălegar, băligar, scamă, impuritate, murdărie, necurăţenie, (învechit) şterc, (Moldova şi Transilvania) goz, (prin Banat şi Transilvania) bucluc, (prin Bucovina şi Transilvania) şteah, (prin Oltenia) smian; (figurat) lepădătură, otreapă, lichea.

Gunoi, verb
Sinonime: a îngrășa cu gunoi de grajd, a îngrășa pământul cu gunoi, a murdări cu găinaț, a-și depune excrementele; (figurat) a slăbi extrem de mult.  Hibă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: cusur, defect, deficienţă, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, nevoie, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.  Imbecil (imbecilă), adjectiv
Sinonime: neghiob, prost, cretin, tâmpit, nerod, netot, slab de minte.  Infirm (infirmă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime: amputat, beteag, bolnav, ciung, diform, estropiat, handicapat, impotent, invalid, mutilat, neîntreg, neputincios, nevolnic, rupturit, schilav, schilod, sec, secat, slăbănog, şont, şonţit, (familiar) şontorog, (învechit şi regional) calic, (învechit) mişel, (regional) schilăvos, (Transilvania, Moldova şi Bucovina) chilav.  Izinit (izinită), adjectiv (popular)
Sinonime: jegos, murdar, îmbâcsit; pipernicit, nedezvoltat, slăbit.  Înapoiat (înapoiată), adjectiv
Sinonime: rămas în urmă, primitiv, necivilizat, neevoluat; redus, neînzestrat, incapabil, slab de minte.  Înăbuşit (înăbușită), adjectiv
Sinonime: (figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.  Jigări, verb
Sinonime: a slăbi, a se sfriji, a-şi pierde vlaga, a deveni neputincios.  Leșin, substantiv neutru
Sinonime: ameţeală, slăbiciune, sfârşeală, vlăguire, sincopă.  Leşinat (leșinată), adjectiv
Sinonime: extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.  Leşuială, substantiv feminin (regional)
Sinonime: slăbiciune, leşin, sfârşeală.  Lichea, substantiv feminin
Sinonime: cusur, defect, deficiență, derbedeu, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lepădătură, lipsă, meteahnă, mizerabil, neajuns, netrebnic, om de nimic, păcat, pungaș, pușlama, scădere, scârnăvie, secătură, slăbiciune, șmecher, ticălos, viciu, (argou) sichimea, (familiar) cutră, (familiar) marțafoi, (figurat) căzătură, (figurat) otreapă, (figurat) zdreanță, (învechit și regional) pujlău, (învechit) ștrengar, (Moldova) nandralău, (Moldova) poghibală, (popular și familiar) cioflingar, (regional) orbete, (regional) oșiștie, (regional) postoroncă, (regional) pujlă, (regional, figurat) loază, (Transilvania și Maramureș) techergheu.  Lingav (lingavă), adjectiv (rar)
Sinonime: slab, firav, plăpând, bolnăvicios.  Lipsi, verb
Sinonime: a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.  Palid (palidă), adjectiv
Sinonime: pal, galben, livid, cadaveric, pământiu, vânăt, verzui, fără viaţă; (figurat) slab, şters, searbăd, spălăcit; nesubstanţial, inconsistent.  Lânced (lâncedă), adjectiv
Sinonime: sleit, fără viaţă, istovit, slăbit, inactiv.  Lungi, verb
Sinonime: a se întinde, a se mări, a prelungi; a se culca, a se odihni; a dilua, a subţia, a slăbi.  Meteahnă, substantiv feminin
Sinonime: defect, cusur, lipsă, slăbiciune, beteşug, imperfecţiune, neajuns, scădere, greşeală, păcat, hibă; (figurat) patimă, pasiune; suferinţă.