Sfărâma, verb
Sinonime: a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.  

---

Berbec (berbeci), substantiv masculin
Sinonime: (zoologie) batal, (Banat, Transilvania şi Moldova) arete; (tehnică) sfărâmător; (militărie și istorie) (învechit) arete; (astronomie; articulat) (învechit) aretele.  Brac, substantiv neutru
Sinonime: prepelicar; (regional) rest, rămăşiţă; sfărâmătură, bucată.  Bucăţică, substantiv feminin
Sinonime: părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.  Canoni, verb
Sinonime: a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.  Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  Despica, verb
Sinonime: a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  Eşua, verb
Sinonime: a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.  Exploda, verb
Sinonime: a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.  Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic.

Fărâma, verb
Sinonime: a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.  Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime: fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.  Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  Firimitură, substantiv feminin
Sinonime: firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.  Frământa, verb
Sinonime: a amesteca, a malaxa; a se mişca, a se foi, a nu avea astâmpăr, a merge de colo-colo, a (se) agita; a nelinişti, a preocupa, a tortura, a roade, a (se) chinui, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărâma, (învechit) a soage, (regional) a se marghioli, (regional) a zolga, a forfoti, a îngrijora, a învârti, a obseda, a plămădi, a răsuci, a se consuma, a se zbate, a (se) zbuciuma, a strădui, a suci, a zoli, a zvârcoli.  Înfrânge, verb
Sinonime: a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.  Pisa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.  Pulveriza, verb
Sinonime: a risipi, a împrăştia, a difuza, a presăra, a iriza; a sfărâma, a face praf.  Răpune, verb
Sinonime: a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.  Sparge, verb
Sinonime: a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.  Strivi, verb
Sinonime: a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.  Stropşi, verb
Sinonime: a se răsti, a se burzului, a se oţărî; a zdrobi, a sfărâma, a strivi, a nimici; (figurat) a poci, a schimonosi.  Stropşit (stropşită), adjectiv
Sinonime: zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.  Terciui, verb
Sinonime: a strivi, a zdrobi, a fărâma, a sfărâma, a turti; (figurat) a nimici, a distruge.  Ţăndări, verb (popular)
Sinonime: a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.  Ucide, verb
Sinonime: a bate foarte tare, a (se) bate, a (se) lovi rău, a (se) sfărâma, a asasina, a desființa, a distruge, a doborî, a făcălui, a nimici, a omorî, a răpune, a se sinucide, a snopi în bătaie, a stâlci, a tăbăci, a toropi, a (se) zdrobi, (familiar) a achita; (locuțiune populară) (ucigă-l-crucea) dracul, diavolul; (locuțiune populară) (ucigă-l-toaca) dracul, diavolul.  Zdrobi, verb
Sinonime: a strivi, a sfărâma, a destrăma, a nimici, a distruge; a (se) frământa, a (se) agita, a (se) zbuciuma.  Zdrobit (zdrobită), adjectiv
Sinonime: strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins; copleşit, amărât, demoralizat; obosit, sleit, extenuat.  Zobi, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a strivi.  Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime: sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.  Casare, substantiv
Sinonime: fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.

Caşare, substantiv
Sinonime: (acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.  Dezarticula, verb
Sinonime: a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.  Fărâmare, substantiv
Sinonime: casare, sfărâmare, spargere.  Fărâmat, adjectiv
Sinonime: sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.  Mărunţit (mărunţită), adjectiv
Sinonime: fărâmiţat, sfărâmat, pisat, tocat.  Zobit, adjectiv
Sinonime: sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.  Zobire, substantiv
Sinonime: sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.  Fracţie, substantiv
Sinonime: fracțiune, parte, porțiune, (învechit) sfărâmătură; (fracţie zecimală) număr zecimal.