Sfară, substantiv feminin
Sinonime: fum.  Sfârâi, verb
Sinonime: a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.  Sfârâiac, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, sfârâitoare.

Sfârăiac, substantiv
Sinonime: (regional) prâsnel, titirez.  Sfârâială, substantiv
Sinonime: chilipir; sfârâit.  Sfârâioc, substantiv
Sinonime: (regional) bâzâitoare, sfârâiac, sfârâitoare.  Sfârâitoare, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, morişcă, zbârnâitoare, (regional) sfârâiac, stârâioc.  Sfârâitură, substantiv
Sinonime: bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, sfârâit.  Sfărâma, verb
Sinonime: a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.  Sfărâmare, substantiv
Sinonime: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.  Sfărâmător, substantiv
Sinonime: (tehnică) berbec, dezmembrator, (rar) distrugător, (variantă) sfărmător, (variantă) sfrâmător.  Șfărărie, substantiv (regional)
Sinonime: fum (înecăcios), sfară, (regional) scomârlă, (regional) șfărăraie.  Sfârcâi, verb
Sinonime: (regional) a sfârnâi, a sufla pe nas.  Sfârcos, adjectiv
Sinonime: cartilaginos.  Sfărgaci, substantiv
Sinonime: gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.  Sfarghie, substantiv
Sinonime: aşchie, surcea, surcică, ţandără.  Sfârlă, substantiv
Sinonime: bobârnac; bot, rât.  Sfârlează, substantiv feminin
Sinonime: titirez; prâsnel.  Sfârlitură, substantiv
Sinonime: învârtitură, piruetă.  Sfărmare, substantiv (învechit)
Sinonime: distrugere, naufragiu, sfărâmare, sfărâmătură.  Sfârnar, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) comerciant, geambaş, negustor; om lipsit de omenie, om murdar; (variantă) sfirnariu.  Sfârnărie, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) comerţ, negoţ, negustorie; (figurat; regional) șarlatanie.  Sfarog, substantiv
Sinonime: scorojitură.  Sfarogeală, substantiv
Sinonime: (popular) scorojală, uscare; gălăgie, vorbărie.  Sfarogi, verb
Sinonime: a se scoroji, a se usca, a se face sfarog.  Sfarogit, adjectiv
Sinonime: făcut sfarog, scorojit.  Sfârșală, substantiv
Sinonime: final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.  Sfârșeală, substantiv feminin
Sinonime: oboseală, ameţeală, leşin, epuizare.  Sfârşenie, substantiv
Sinonime: (regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.  Sfârși, verb
Sinonime: a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.  Sfârşire, substantiv
Sinonime: consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.  Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  Sfârşitură, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.  Sfârtai, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) pătrime, sfârtar, sfert; (regional) copil mic.  Sfârtar, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) pătrime, sfârtai, sfert; (regional) șchioapă.  Sfârtecare, substantiv
Sinonime: ciopârțire, sfâșiere, (învechit și regional) mursecare, (învechit și regional) mursecat, (Moldova și Bucovina) hăcuire, (popular și familiar) căsăpire, (variantă) sfârticare.  Sfârtecat, adjectiv
Sinonime: jerpelit, rupt, sfâșiat, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (variantă) sfârticat.  Sfârtica, verb
Sinonime: a sfâşia.  Sfârticare, substantiv
Sinonime: sfâșiere; (variante) sfârtecare, sferiticare, sfertecare.  Sfârticat, adjectiv
Sinonime: rupt, sfâșiat, (variantă) sfârtecat.  

---

Afanisi, verb (învechit)
Sinonime: a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (rar) a (se) enerva, (rar) a plictisi, (variantă) a afinisi.  Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Berbec (berbeci), substantiv masculin
Sinonime: (zoologie) batal, (Banat, Transilvania şi Moldova) arete; (tehnică) sfărâmător; (militărie și istorie) (învechit) arete; (astronomie; articulat) (învechit) aretele.  Brac, substantiv neutru
Sinonime: prepelicar; (regional) rest, rămăşiţă; sfărâmătură, bucată.  Bucăţică, substantiv feminin
Sinonime: părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.  Canoni, verb
Sinonime: a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Călători, verb
Sinonime: a merge, a străbate, a se deplasa, a cutreiera, a colinda; (reflexiv, figurat) a se sfârşi, a trece dincolo, a muri, a dispare.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Căra, verb
Sinonime: a duce, a transporta; (reflexiv) a se duce, a pleca, a se cărăbăni, a o şterge, a-și lua tălpăşiţa.

Câră, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) (regional) sacagiţă, sfârlă, (prin Bucovina) sacăucă, (prin Moldova) smorlă; zvârlugă.  Ciopârţi, verb
Sinonime: a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.  Cârti, verb
Sinonime: a protesta, a obiecta, a se plânge, (figurat) a murmura, a admonesta, a certa, a ciopârţi, a critica, a crâcni, a dăscăli, a dojeni, a învrăjbi, a moraliza, a mustra, a plânge, a protesta, a sfârteca, a sfâşia, a supăra.  Coadă, substantiv feminin
Sinonime: cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.  Comerciant, substantiv masculin
Sinonime: negustor, vânzător, (învechit şi regional) sfârnar, (regional) târguitor, (învechit) cupeţ, negociant, negociator, privătar; bișnițar.  Comerţ, substantiv neutru
Sinonime: schimb, negoţ, negustorie, afacere, tranzacţie, troc; butic, magazin, debit, regie, tutungerie, prăvălie, (învechit şi regional) sfârnărie, (turcism învechit) pazarlâc; vânzare, cumpărare.  Consuma, verb
Sinonime: a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.  Conteni, verb
Sinonime: a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.  Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  Curăţa, verb
Sinonime: a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.  Desăvârşi, verb
Sinonime: a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.  Despica, verb
Sinonime: a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Duce, verb
Sinonime: a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.  Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  Epuiza, verb
Sinonime: a termina, a sfârşi, a isprăvi; a istovi, a slei, a extenua, a obosi, a osteni.  Eşua, verb
Sinonime: a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.  Expira, verb
Sinonime: a (se) sfârşi, a se termina, a se încheia; a muri, a răposa, a deceda, a pieri, a înceta din viaţă, a se isprăvi, a se împlini, a dispărea, a duce, a prăpădi, a stinge.  Exploda, verb
Sinonime: a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.  Extenua, verb
Sinonime: a obosi, a istovi, a osteni, a slei, a epuiza, a frânge, a seca, a secătui, a sfârşi, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (regional) a stoci, (prin Oltenia si Muntenia) a dehobi, (învechit) a zămorî, (figurat) a suge.  Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic.

Fărâma, verb
Sinonime: a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.  Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime: fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.  Fărâmicios (fărâmicioasă), adjectiv
Sinonime: sfărâmicios, granulos, inconsistent, nelegat, fragil, necompact.  Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv
Sinonime: zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.  Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  Firimitură, substantiv feminin
Sinonime: firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.  Fâlfâi, verb
Sinonime: a flutura, (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucovina) a păbâi, a agita, a clătina, (învechit şi regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi.  Fâşâi, verb
Sinonime: a foşni, a foşcăi, a fâșăi, a fâșii; a produce un zgomot ușor, a face fâș-fâș.

Fâsâi, verb
Sinonime: a fâsăi, a şuiera, a sâsâi, a face fâs, a sfârâi, (regional) a forcoti.  Frământa, verb
Sinonime: a amesteca, a malaxa; a se mişca, a se foi, a nu avea astâmpăr, a merge de colo-colo, a (se) agita; a nelinişti, a preocupa, a tortura, a roade, a (se) chinui, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărâma, (învechit) a soage, (regional) a se marghioli, (regional) a zolga, a forfoti, a îngrijora, a învârti, a obseda, a plămădi, a răsuci, a se consuma, a se zbate, a (se) zbuciuma, a strădui, a suci, a zoli, a zvârcoli.  Gata, adjectiv
Sinonime: definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat.

Gata, adverb
Sinonime: aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de.

Gata, interjecție
Sinonime: adio, ajunge, destul.

Găta, verb
Sinonime: a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  Găti, verb
Sinonime: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) podobi, a (se) pregăti, a (se) spilcui, a (se) stolisi, a (se) tocmi, a asasina, a consuma, a epuiza, a face, a fi gata, a isprăvi, a încheia, a omorî, a prepara, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide, (argou) a (se) șucări, (Banat) a (se) schili, (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) muchilipsi, (învechit) a (se) stoli, (popular și familiar depreciativ) a (se) sclivisi, (popular) a (se) drege, (prin Moldova) a (se) puțui, (prin Transilvania și Maramureș) a (se) pădăi, (prin Transilvania și Moldova) a (se) puțului, (regional) a (se) câștiga, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci, (variantă) a găta.  Gurgui, substantiv neutru
Sinonime: cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.  Hat, substantiv neutru
Sinonime: răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină.

Hăt, adverb
Sinonime: de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine.

Hâț, interjecție
Sinonime: haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.  Hăcuire, substantiv feminin
Sinonime: ciopârţire, rupere, sfârtecare, sfâşiere, spintecare, tăiere.