Sfară, substantiv feminin
Sinonime: fum.  Sfârâi, verb
Sinonime: a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.  Sfârâiac, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, sfârâitoare.

Sfârăiac, substantiv
Sinonime: (regional) prâsnel, titirez.  Sfârâială, substantiv
Sinonime: chilipir; sfârâit.  Sfârâioc, substantiv
Sinonime: (regional) bâzâitoare, sfârâiac, sfârâitoare.   Sfârâitoare, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, morişcă, zbârnâitoare, (regional) sfârâiac, stârâioc.  Sfârâitură, substantiv
Sinonime: bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, sfârâit.  Sfărâma, verb
Sinonime: a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.  Sfărâmabil, adjectiv
Sinonime: casabil, casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil.  Sfărâmare, substantiv
Sinonime: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.   Sfărâmător, substantiv
Sinonime: (tehnică) berbec, dezmembrator, (rar) distrugător, (variantă) sfărmător, (variantă) sfrâmător.  Sfărâmicios, adjectiv
Sinonime: friabil, mălăietic, mălăieț, mălăiețos, țăndăros, (învechit) spărtigos, (popular) fărâmicios, (regional) crohos, (regional) roinos, (regional) scrupos, (regional) sfărmos, (regional) țârfos, (regional) zdroburos, (regional) zguros, (regional) zgurupăcios, (regional) zgurupos; (variante) sfărămicios, sfărâmăcios, sfărimicios, sfărmăcios, sfărmâcios, sfărmicios.  Șfărărie, substantiv (regional)
Sinonime: fum (înecăcios), sfară, (regional) scomârlă, (regional) șfărăraie.  Sfârcâi, verb
Sinonime: (regional) a sfârnâi, a sufla pe nas.  Sfârcel, substantiv (regional)
Sinonime: fus; (regional) huduleț, lemnuș, sfârceauă, solodeț, surcel.   Sfârciov, adjectiv (regional)
Sinonime: (despre oameni) uscățiv.  Sfârcos, adjectiv
Sinonime: cartilaginos.  Sfărgaci, substantiv
Sinonime: gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.  Șfărghiat, adjectiv (regional)
Sinonime: așchiat, despicat, (regional) șfărghit.  Sfarghie, substantiv
Sinonime: aşchie, surcea, surcică, ţandără.   Sfârlă, substantiv
Sinonime: bobârnac; bot, rât.  Sfârlează, substantiv feminin
Sinonime: titirez; prâsnel.  Sfârlitură, substantiv
Sinonime: învârtitură, piruetă.  Sfărmare, substantiv (învechit)
Sinonime: distrugere, naufragiu, sfărâmare, sfărâmătură.  Sfârnar, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) comerciant, geambaş, negustor; om lipsit de omenie, om murdar; (variantă) sfirnariu.  Sfârnărie, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) comerţ, negoţ, negustorie; (figurat; regional) șarlatanie.  Sfarog, substantiv
Sinonime: scorojitură.  Sfarogeală, substantiv
Sinonime: (popular) scorojală, uscare; gălăgie, vorbărie.  Sfarogi, verb
Sinonime: a se scoroji, a se usca, a se face sfarog.  Sfarogit, adjectiv
Sinonime: făcut sfarog, scorojit.  Sfârșală, substantiv
Sinonime: final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.  Sfârșeală, substantiv feminin
Sinonime: oboseală, ameţeală, leşin, epuizare.  Sfârşenie, substantiv
Sinonime: (regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.  Sfârși, verb
Sinonime: a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.  Sfârșiciune, substantiv (învechit)
Sinonime: sfârșeală, stare de leșin, (învechit) sfârșitură, (livresc) lipotimie, (regional) sfârșenie.  Sfârşire, substantiv
Sinonime: consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.  Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  Sfârşitură, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.  Sfârtai, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) pătrime, sfârtar, sfert; (regional) copil mic.  Sfârtar, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) pătrime, sfârtai, sfert; (regional) șchioapă.  Sfârtecare, substantiv
Sinonime: ciopârțire, sfâșiere, (învechit și regional) mursecare, (învechit și regional) mursecat, (Moldova și Bucovina) hăcuire, (popular și familiar) căsăpire, (variantă) sfârticare.  Sfârtecat, adjectiv
Sinonime: jerpelit, rupt, sfâșiat, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (variantă) sfârticat.  Sfârtica, verb
Sinonime: a sfâşia.  Sfârticare, substantiv
Sinonime: sfâșiere; (variante) sfârtecare, sferiticare, sfertecare.  Sfârticat, adjectiv
Sinonime: rupt, sfâșiat, (variantă) sfârtecat.  Sfârticătură, substantiv
Sinonime: ruptură, sfâșietură, spintecătură, (variantă) sfârtecătură.  

---

Afanisi, verb (învechit)
Sinonime: a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (rar) a (se) enerva, (rar) a plictisi, (variantă) a afinisi.  Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Berbec (berbeci), substantiv masculin
Sinonime: (zoologie) batal, (Banat, Transilvania şi Moldova) arete; (tehnică) sfărâmător; (militărie și istorie) (învechit) arete; (astronomie; articulat) (învechit) aretele.  Brac, substantiv neutru (regional)
Sinonime: rest, rămăşiţă; sfărâmătură, bucată.   Bucăţică, substantiv feminin
Sinonime: părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.  Canoni, verb
Sinonime: a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Călători, verb
Sinonime: a merge, a străbate, a se deplasa, a cutreiera, a colinda; (reflexiv, figurat) a se sfârşi, a trece dincolo, a muri, a dispare.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.   Căra, verb
Sinonime: a duce, a transporta; (reflexiv) a se duce, a pleca, a se cărăbăni, a o şterge, a-și lua tălpăşiţa.

Câră, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) (regional) sacagiţă, sfârlă, (prin Bucovina) sacăucă, (prin Moldova) smorlă; zvârlugă.  Ciopârţi, verb
Sinonime: a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.  Cârti, verb
Sinonime: a protesta, a obiecta, a se plânge, (figurat) a murmura, a admonesta, a certa, a ciopârţi, a critica, a crâcni, a dăscăli, a dojeni, a învrăjbi, a moraliza, a mustra, a plânge, a protesta, a sfârteca, a sfâşia, a supăra.  Coadă, substantiv feminin
Sinonime: cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.  Comerciant, substantiv masculin
Sinonime: negustor, vânzător, (învechit şi regional) sfârnar, (regional) târguitor, (învechit) cupeţ, negociant, negociator, privătar; bișnițar.   Comerţ, substantiv neutru
Sinonime: schimb, negoţ, negustorie, afacere, tranzacţie, troc; butic, magazin, debit, regie, tutungerie, prăvălie, (învechit şi regional) sfârnărie, (turcism învechit) pazarlâc; vânzare, cumpărare.  Consuma, verb
Sinonime: a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.  Conteni, verb
Sinonime: a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.  Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  Curăţa, verb
Sinonime: a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.   Deces, substantiv neutru
Sinonime: decedare, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repaus, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argotic) mierleală, (argotic) mierlire, (argotic) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit si popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  Desăvârşi, verb
Sinonime: a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.  Despica, verb
Sinonime: a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.   Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Duce, verb
Sinonime: a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.  Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  Epuiza, verb
Sinonime: a termina, a sfârşi, a isprăvi; a istovi, a slei, a extenua, a obosi, a osteni.   Eşua, verb
Sinonime: a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.  Expira, verb
Sinonime: a (se) sfârşi, a se termina, a se încheia; a muri, a răposa, a deceda, a pieri, a înceta din viaţă, a se isprăvi, a se împlini, a dispărea, a duce, a prăpădi, a stinge.  Exploda, verb
Sinonime: a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.  Extenua, verb
Sinonime: a obosi, a istovi, a osteni, a slei, a epuiza, a frânge, a seca, a secătui, a sfârşi, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (regional) a stoci, (prin Oltenia si Muntenia) a dehobi, (învechit) a zămorî, (figurat) a suge.  Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic.

Fărâma, verb
Sinonime: a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.   Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime: fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.  Fărâmicios (fărâmicioasă), adjectiv
Sinonime: sfărâmicios, granulos, inconsistent, nelegat, fragil, necompact.  Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv
Sinonime: zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.  Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.   Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  Firimitură, substantiv feminin
Sinonime: firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.  Fâlfâi, verb
Sinonime: a flutura, (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucovina) a păbâi, a agita, a clătina, (învechit şi regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi.  Fâşâi, verb
Sinonime: a foşni, a foşcăi, a fâșăi, a fâșii; a produce un zgomot ușor, a face fâș-fâș.

Fâsâi, verb
Sinonime: a fâsăi, a şuiera, a sâsâi, a face fâs, a sfârâi, (regional) a forcoti.   Frământa, verb
Sinonime: a amesteca, a malaxa; a se mişca, a se foi, a nu avea astâmpăr, a merge de colo-colo, a (se) agita; a nelinişti, a preocupa, a tortura, a roade, a (se) chinui, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărâma, (învechit) a soage, (regional) a se marghioli, (regional) a zolga, a forfoti, a îngrijora, a învârti, a obseda, a plămădi, a răsuci, a se consuma, a se zbate, a (se) zbuciuma, a strădui, a suci, a zoli, a zvârcoli.  Gata, adjectiv
Sinonime: definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat.

Gata, adverb
Sinonime: aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de.

Gata, interjecție
Sinonime: adio, ajunge, destul.

Găta, verb
Sinonime: a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  Găti, verb
Sinonime: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) podobi, a (se) pregăti, a (se) spilcui, a (se) stolisi, a (se) tocmi, a asasina, a consuma, a epuiza, a face, a fi gata, a isprăvi, a încheia, a omorî, a prepara, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide, (argou) a (se) șucări, (Banat) a (se) schili, (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) muchilipsi, (învechit) a (se) stoli, (popular și familiar depreciativ) a (se) sclivisi, (popular) a (se) drege, (prin Moldova) a (se) puțui, (prin Transilvania și Maramureș) a (se) pădăi, (prin Transilvania și Moldova) a (se) puțului, (regional) a (se) câștiga, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci, (variantă) a găta.  Grunz, substantiv masculin
Sinonime: asperitate, boabă, bob, bulgăr, bulgăre, cocoloș, drob, grăunte, grunzuraș, sfărâmătură, zbârcitură, (învechit) gronji, (învechit) grung, (învechit) grunj, (popular) zgrunț, (popular) zgrunțur, (regional) bruș, (regional) buburuz, (regional) chilimboț, (regional) zgrunțiș, (regional) zgrunțișor, (regional) zgrunțuleț, (regional) zgrunzur.  Gurgui, substantiv neutru
Sinonime: cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.  Hat, substantiv neutru
Sinonime: răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină.

Hăt, adverb
Sinonime: de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine.

Hâț, interjecție
Sinonime: haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.  Hăcuire, substantiv feminin
Sinonime: ciopârţire, rupere, sfârtecare, sfâşiere, spintecare, tăiere.  Ieșire, substantiv feminin
Sinonime: anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.  Inaniţie, substantiv feminin
Sinonime: adinamie, astenie, epuizare, extenuare, foame, istovire, înfometare, oboseală, sfârşeală, (învechit) inanițiune.  Inepuizabil (inepuizabilă), adjectiv
Sinonime: continuu, fără sfârșit, ilimitat, inconsumabil, indefectibil, infinit, interminabil, neepuizabil, neistovit, nelimitat, nesfârșit, (figurat) nesecat, (învechit) nedesecat, (învechit) nedeșertat.  Invers, adverb
Sinonime: de la sfârșit către început, de-a-ndărătelea, de-a-ndoaselea, dimpotrivă, făcut pe dos, în sens contrar, întors, pe dos, răsturnat, viceversa, (învechit) reciproc.

Invers, adjectiv
Sinonime: antipodic, contrar, de la sfârșit către început, de-a-ndoaselea, făcut pe dos, întors pe dos, opus, pe dos, ranversat, răsturnat, simetric.

Invers, substantiv
Sinonime: antiteză, contrar, contrariu.  Isprăvi, verb
Sinonime: a sfârşi, a termina, a mântui, a încheia; a îndeplini, a executa, a înfăptui, a realiza; (figurat) a muri, a deceda, a dispare, a sucomba.  Istovi, verb
Sinonime: a epuiza, a slei, a stoarce, a obosi, a vlăgui, a extenua; a sfârși, a termina, a isprăvi, a încheia.  Înceta, verb
Sinonime: a conteni, a sfârşi, a termina, a se opri; a se linişti, a se domoli, a se potoli, a se calma, a se astâmpăra, a tăcea.  Încheia, verb
Sinonime: a îmbumba, (regional) a încheptura; a îmbina, a uni, a monta, a reuni, a asocia; a sfârşi, a termina, a pune capăt, a închide.  Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  Închide, verb
Sinonime: a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.  Înfrânge, verb
Sinonime: a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.  Leșin, substantiv neutru
Sinonime: ameţeală, slăbiciune, sfârşeală, vlăguire, sincopă.  Leşinat (leșinată), adjectiv
Sinonime: extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.  Leşuială, substantiv feminin (regional)
Sinonime: slăbiciune, leşin, sfârşeală.  Lichida, verb
Sinonime: a termina, a încheia, a sfârşi; a ucide, a omorî, a asasina.

Lichidă, substantiv
Sinonime: (lingvistică) consoană lichidă.  Lihnit (lihnită), adjectiv
Sinonime: înfometat, leşinat, sfârșit.  Mântui, verb
Sinonime: a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.  Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  Moarte, substantiv feminin
Sinonime: asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  Moleşeală, substantiv feminin
Sinonime: lâncezeală, lâncezire, moleșire, moliciune, sfârşeală, slăbiciune, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (învechit) moleață, (învechit) moleșitură, (Muntenia și Oltenia) târomeală, (regional) molăiață, (regional) moloșeală, (regional) zălezitură.  Moliciune, substantiv feminin
Sinonime: adormire, anemie, apatie, aromeală, aromire, astenie, ațipeală, ațipire, debilitare, debilitate, delăsare, delicateţe, destindere, dulceață, epuizare, extenuare, fineţe, flexibilitate, graţie, impasibilitate, inactivitate, indiferență, indolență, istoveală, istovire, lene, lipsă de putere, lipsă de sprinteneală, lipsă de vioiciune, moleșeală, moleșire, oboseală, pasivitate, relaxare, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, slăbire, somnolență, toropeală, toropire, trândăveală, trândăvie, (figurat) inerție, (figurat) sleire, (învechit) nelucrare, (rar) inacțiune, (rar) molătate, (rar) obosire, (rar) somnie, (rar) somnoroșie.  Muri, verb
Sinonime: a răposa, a deceda, a se stinge, a dispărea, a da ortul popii, a-şi da duhul, a-şi da obştescul sfârşit, a-şi da sufletul, a se prăpădi, a repausa, a expia; a se usca, a se veşteji.  Nesecat (nesecată), adjectiv
Sinonime: continuu, fără sfârșit, inepuizabil, interminabil, mereu viu, neepuizabil, neistovit, nesecabil, nesecătuit, nesfârșit.  Odată, adverb
Sinonime: cândva, odinioară, mai de mult; în sfârşit, în cele din urmă.  Ostoi, verb
Sinonime: (învechit și popular) a alina, a calma, a conteni, a curma, a domoli, a îmblânzi, a înceta, a linişti, a ogoi, a opri, a potoli, a sfârși, a sta, a tempera, a termina, a ușura, (Moldova) a ostei, (variantă) a ostoia.

Ostoi, substantiv
Sinonime: (regional) alinare, astâmpăr, liniștire, potolire.  Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime: benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.  Petrece, verb
Sinonime: a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.  Petrecere, substantiv feminin
Sinonime: amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.  Pierde, verb
Sinonime: a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.  Piruetă, substantiv feminin
Sinonime: cabriolă, învârtitură, pivotare, rotire, rotogol, tur, voltă, (învechit) sfârlitură.  Pisa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.  Prâsnel, substantiv neutru
Sinonime: titirez, sfârlează; copil neastâmpărat, copil vioi, copil neliniştit.  Pulveriza, verb
Sinonime: a risipi, a împrăştia, a difuza, a presăra, a iriza; a sfărâma, a face praf.  Răpune, verb
Sinonime: a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.  Repaus, substantiv neutru
Sinonime: astâmpăr, calm, decedare, deces, dispariție, inactivitate, linişte, moarte, odihnă, pauză, pieire, prăpădire, răgaz, răspas, recreație, sfârșit, somn, stingere, sucombare, tihnă, (învechit) răposare; (variante; regional) răpaos, răpaus, repaos.  Săvârşi, verb
Sinonime: a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.  Sfâşia, verb
Sinonime: a rupe, a distruge, a destrăma, a sfârteca.  Sforța, verb
Sinonime: a (se) lupta, a depune efort, a încerca, a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se încorda, a se mări, a se munci, a se necăji, a se opinti, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a suprasolicita, a viola, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit și regional) a se iujdi, (învechit) a (se) osârdnici, (învechit) a (se) osârdui, (învechit) a se învălui, (învechit) a se năsli, (învechit) a se volnici, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a se umeri, (regional) a se verpeli, (Transilvania) a se tecărui.  Slăbiciune, substantiv feminin
Sinonime: sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.  Solda, verb
Sinonime: (figurat) a se sfârşi, a se termina, a se încheia.

Soldă, substantiv
Sinonime: emolument, leafă, simbrie, (învechit) sold, (regional) salariu.  Sparge, verb
Sinonime: a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.  Spârcui, verb (învechit)
Sinonime: a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.  Strivi, verb
Sinonime: a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.  Stropşi, verb
Sinonime: a se răsti, a se burzului, a se oţărî; a zdrobi, a sfărâma, a strivi, a nimici; (figurat) a poci, a schimonosi.  Stropşit (stropşită), adjectiv
Sinonime: zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.  Surmenaj, substantiv neutru
Sinonime: adinamie, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, lasitudine, oboseală, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenare, vlăguire, (învechit și regional) slăbie, (învechit, livresc) marasm.  Terciui, verb
Sinonime: a strivi, a zdrobi, a fărâma, a sfărâma, a turti; (figurat) a nimici, a distruge.  

Căutări recente

Sfâr

Procedural

Năbuşitor

Nepăsător

îmbălțit

Persevera

Creaţie

îndoiat

Nitmetru

Redare

Croială

Incognito

împlinitor

Vorbar

Infiltra

Transcriere

Bucura

Biletă

Jeton

Discolios

Senineală

Moţochină

Mediocritate

Nestrăbătut

Exprimabil

Jumătate

Lingăritură

Femeie-astronaut

Incendiat

Lanschenet

Căuş

Pălărie

Provoca

Anomerie

Lectură

Echilibrat

Seratiform

Cilindre

Prezentare

Conduită

Avertisment

Robaciu

Publicălui

Interveni

Adăugat

Voroavă

Apanaj

Formidabil

Simultan

Incinera

șuruburi

Iahve

Rizom

Vinaceu

Interesare

Scoposi

Tatona

Stimulent

Atent

Cis

Înrăfturat

Trai

Segmenta

Sămânţă

Popărie

Sinostoză

Amăgire

Incendia

îmbogăţit

Sustractiv

Lăcrimos

Povăţui

Anchiloza

Mândrie

Transport

Tivilichie

Imundiție

Internaționalitate

Torturat

Protejator

Părtinitor

Indispensabil

Bivalent

Lanțătă

Frumoasă

Embrionar

Trăsătură

Carboniza

Obţine

Respublicanicesc

Codicil

Recordman

Învăpăia

Colora

Butculiţă

Aşteptări

Firimitură

Părtenie

înfiorare

îndoitură