Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Departajare, substantiv feminin Sinonime:
arbitraj, separare.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Discriminare, substantiv
Sinonime:
separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Graniţă, substantiv feminin Sinonime:
frontieră, hotar, margine; (figurat) limită, demarcaţie, separare; (figurat) oprelişte, zăgaz, barieră.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Selecţie, substantiv feminin Sinonime:
alegere, selecţionare, triere, separare.
Acrementiţial (acrementiţială), adjectiv
Sinonime:
(botanică) de creştere după separare.
Adesmie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) separarea congenitală a unor organe obişnuit concrescute.
Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime:
decompozițiune, descompunere; separare, separație.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Desolidarizare, substantiv
Sinonime:
(livresc) dezavuare, disociere, separare.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Dezasamblare, substantiv
Sinonime:
demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Diereză, substantiv
Sinonime:
diviziune, împărțire, separare, soluție de continuitate, (învechit) diareză.
Demontaj, substantiv
Sinonime:
demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.
Difluență, substantiv
Sinonime:
defluviație, fluidificare, ramificare, separare.
Excindere, substantiv
Sinonime:
eliminare, separare.
Secţionare, substantiv
Sinonime:
debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Dezmădulare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
dezmembrare, separare, (învechit) dezmădulat, (variantă) desmădulare.
Plivire, substantiv
Sinonime:
copilire, distrugere, plivit, smulgere, (figurat) separare, (învechit și regional) plevilă, (învechit) plivitură, (rar) pliveală, (regional) pălămizit, (regional) plevere, (regional) secărățire.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Dezamestecare, substantiv (învechit)
Sinonime:
alegere, descurcare, separare, (figurat) clarificare, (învechit) dezmestecare.
Dezmestecare, substantiv (învechit)
Sinonime:
separare, (figurat) explicare, (învechit) dezamestecare.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Lăsăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
divorț, eliberare, iertare, separare.
