Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Demarcaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.  Departajare, substantiv feminin
Sinonime: arbitraj, separare.  Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  Diviziune, substantiv feminin
Sinonime: împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.  Graniţă, substantiv feminin
Sinonime: frontieră, hotar, margine; (figurat) limită, demarcaţie, separare; (figurat) oprelişte, zăgaz, barieră.  Partaj, substantiv neutru
Sinonime: împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.  Secesiune, substantiv feminin
Sinonime: separare, despărţire, izolare.  Selecţie, substantiv feminin
Sinonime: alegere, selecţionare, triere, separare.  Acrementiţial (acrementiţială), adjectiv
Sinonime: (botanică) de creştere după separare.  Adesmie, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) separarea congenitală a unor organe obişnuit concrescute.  Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime: decompozițiune, descompunere; separare, separație.  Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  Desolidarizare, substantiv
Sinonime: (livresc) dezavuare, disociere, separare.  Disociere, substantiv
Sinonime: disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.  Despărţenie, substantiv
Sinonime: despărţire, divorţ, separare, separaţie.  Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  Dezunire, substantiv
Sinonime: animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.  Diferenţiere, substantiv
Sinonime: catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.  Divorţ, substantiv
Sinonime: despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.  Disjuncție, substantiv
Sinonime: bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.  Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  Dezasamblare, substantiv
Sinonime: demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.  Cloison, substantiv
Sinonime: cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.  Diereză, substantiv
Sinonime: diviziune, împărțire, separare, soluție de continuitate, (învechit) diareză.  Demontaj, substantiv
Sinonime: demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.  Difluență, substantiv
Sinonime: defluviație, fluidificare, ramificare, separare.  Excindere, substantiv
Sinonime: eliminare, separare.  Secţionare, substantiv
Sinonime: debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  Dezmădulare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: dezmembrare, separare, (învechit) dezmădulat, (variantă) desmădulare.