Sau, conjuncție
Sinonime: ori, fie; oare? poate?  Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv
Sinonime: propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.  Șaucă, substantiv (regional)
Sinonime: crupă, sapă, şale.  Saună, substantiv
Sinonime: baie de aburi, caldarium, etuvă, hamam.  Saur, adjectiv
Sinonime: acru, bătut, prins.

Saur, substantiv
Sinonime: (regional) balaur.  Vântură-lume (sau vântură-ţară), substantiv masculin
Sinonime: hoinar, aventurier, vagabond, om fără căpătâi.  

---

Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  Angara, substantiv feminin
Sinonime: necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).  Apăra, verb
Sinonime: a proteja, a feri, a ocroti, a păzi, a salvgarda; a (se) dezvinovăţi, a pleda (pentru a susţine ceva sau pe cineva).  Apela, verb
Sinonime: a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).  Asupra, prepoziție
Sinonime: peste, pe; contra, împotrivă; înspre, spre, către; cu privire la (ceva sau cineva).  Atârna, verb
Sinonime: a agăţa, a anina, a suspenda; (figurat) a depinde, a fi subordonat, a fi legat de (ceva sau de cineva); a cântări, a apăsa; a spânzura.  Bate, verb
Sinonime: a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.  Baza, verb (reflexiv)
Sinonime: a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva).

Bază, substantiv feminin
Sinonime: temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.  Bătut (bătută), adjectiv
Sinonime: lovit, (figurat) târnosit, târnuit; bătătorit; circulat; lovit, strivit, zdrobit, (regional) mecit; făcăluit; înfrânt; acru, prins, (învechit şi popular) searbăd, (prin Banat) saur; (despre flori) învolt.  Canal, substantiv neutru
Sinonime: braţ, şanţ; conductă, ţeavă, tub; emisiune, lungime de undă; post (de radio sau de televiziune).  Chiul, substantiv neutru
Sinonime: fugă (de muncă sau de școală), absenţă, sustragere, lenevire, tragere pe sfoară, înşelătorie.  Decent (decentă), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.  Deplasat (deplasată), adjectiv
Sinonime: dizlocat, mutat, luxat; nepotrivit, nelalocul său, ca nuca în perete, prost inspirat, distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun.  Desfăta, verb
Sinonime: a delecta, a încânta, a fermeca; a petrece, a se distra, a se amuza, a se veseli.

Desfăța, verb
Sinonime: (despre pat sau așternut) a lăsa fară rufărie, (despre perne, plapume) a dezbrăca de fețe; (regional) a deschide, a expune, a întinde la vedere.  Elegant (elegantă), adjectiv
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumos, luxos, fercheş, dichisit, sclivisit, gătit, graţios, nobil, distins, îngrijit, (livresc şi familiar) şic.  Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.  Hârb, substantiv neutru
Sinonime: ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.  Lăfăi, verb
Sinonime: a huzuri, a petrece, a trăi în opulenţă, a se desfăta, a se simţi în largul său, a nu fi stingherit, a dispune de mari resurse.  Muscat (muscată), adjectiv
Sinonime: (strugure sau vin) tămâios.  Ori, conjuncție
Sinonime: sau, fie că.  Pleda, verb
Sinonime: a susţine, a apăra, a vorbi pentru (ceva sau cineva).  Salva, verb
Sinonime: a scăpa, a apăra, a feri de (ceva sau cineva).  Sluji, verb
Sinonime: a fi angajat, a servi; a folosi, a recurge la (ceva sau cineva).  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Suspecta, verb
Sinonime: a bănui, a suspiciona, a nu crede în (ceva sau cineva).  Acaul (acaulă), adjectiv
Sinonime: (botanică) fără tulpină; cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.  Acicular (aciculară), adjectiv
Sinonime: aciform, aciculiform; cu vârful rigid și ascuțit, în formă de ac; (botanică) prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu асе.  Acervul, substantiv masculin
Sinonime: (botanică) grămadă mică; glomerul de flori sau de fructe; conidiofori asociaţi la ciupercile parazite; himeniu nud.  Achenodiu, substantiv neutru
Sinonime: (botanică) fruct compus din două sau mai multe achene.  Acheilarie, adjectiv
Sinonime: (botanică) degenerarea sau lipsa labelului (la orhidee).  Acromie, substantiv feminin
Sinonime: (biologie) decolorarea unor organe datorită insuficienţei sau lipsei pigmenţilor; (medical) lipsă de pigment în piele, iris.  Acromocentru, substantiv neutru
Sinonime: (botanică) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.  Acrogen (acrogenă), adjectiv
Sinonime: (botanică) format la vârful unui organ; care creşte prin vârful său.  Acropetal (acropetală), adjectiv
Sinonime: (botanică) care se îndreaptă spre vârf; cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.