Sacra, verb
Sinonime: a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.  Sacral, adjectiv
Sinonime: (anatomie) sacrat; intangibil, inviolabil, respectabil, sacru, sfânt.  Sacralitate, substantiv
Sinonime: sfinţenie.  Sacraliza, verb
Sinonime: a adora, a canoniza, a da caracter sacru, a deifica, a diviniza, a idolatriza, a sacra, a sfinţi.  Sacralizare, substantiv
Sinonime: canonizare, fetişism, fetişizare, sfinţire; sacralizație.  Sacralizaţie, substantiv
Sinonime: canonizare, divinizare, sacralizare, sanctificație, sfinţire, zeificare.  Sacrament, substantiv
Sinonime: cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) taină bisericească.  Sacramental (sacramentală), adjectiv
Sinonime: bisericesc, consacrat, consfințit, cutumiar, habitual, intangibil, inviolabil, obișnuit, ritual, sacru, sfânt, sfinţit, solemn, tradițional.  Sacrare, substantiv
Sinonime: canonizare, confirmare, consacrare, consecrație, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, sfințire, validare.  Sacrariu, substantiv (învechit)
Sinonime: (antichitate) fanum, loc de rugăciune, sacristie.  Sacrat (sacrată), adjectiv
Sinonime: sfinţit, sfânt, sacru.  Sacru (sacră), adjectiv
Sinonime: sfânt; venerat, scump, adorat, divinizat.  

---

Confirma, verb
Sinonime: a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.  Consfinți, verb
Sinonime: a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.  Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime: acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.  Sfinţi, verb
Sinonime: a sanctifica, a consacra, a sacra; (popular) a hirotonisi; a cinsti, a respecta, a venera.  Canonizare, substantiv
Sinonime: beatificare, sacralizare, sacralizație, sanctificare, sanctificație, sfinţire.  Fetişizare, substantiv
Sinonime: fetişism, (livresc) sacralizare.  Confirmare, substantiv
Sinonime: adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.  Consacrat, adjectiv
Sinonime: consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental; confirmat; cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit.  Eucaristie, substantiv
Sinonime: comuniune, consecrație, consubstanțiație, consubstanțiațiune, cuminecătură, euharistie, grijanie, împărtășanie, manducație, ostie, patenă, sacrament, transubstanțiație, transubstanțiațiune.  Viatic, substantiv
Sinonime: ajutor (financiar), asistență, provizie, rezervă, sprijin, stoc, susținere, (la plural) bani; comuniune, euharistie, împărtășanie, sacrament.  Sfinţenie, substantiv
Sinonime: (livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.  Întronizare, substantiv
Sinonime: încoronare, învestitură, sacrare.  Întroniza, verb
Sinonime: a edifica, a fonda, a implanta, a înscăuna, a învesti, a sacra.  Beatifica, verb
Sinonime: a canoniza, a ridica la rang de sfânt, a sacraliza, a sanctifica, a sfinți.  Inviolabil, adjectiv
Sinonime: inatacabil, intangibil, intușabil, sacru, sfânt, (livresc) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral.  Sfinţit, adjectiv
Sinonime: (biserică) canonizat, sanctificat, târnosit, (livresc) sacrat; ameţit, băut, beat, cherchelit, hirotonisit, hirotonit, îmbătat, turmentat.

Sfinţit, substantiv
Sinonime: amurg, apus, asfinţit, înserare, seară, vest.  Consecrație, substantiv
Sinonime: aprobațiune, benedicțiune, botez, confirmație, consacrare, consacrație, consacrațiune, inaugurație, inaugurațiune, ordinație, sacrament, sacrare, validare.  Ratifica, verb
Sinonime: a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.  Confirmație, substantiv
Sinonime: confirmare, sacrament, (învechit) confirmațiune, (învechit) hrisov.  Sacristie, substantiv
Sinonime: (grecism învechit) schevofilachie, (învechit) sacrariu.  Sancţionare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.  Împărtășire, substantiv
Sinonime: comunicare, cuminecare, cuminecătură, destăinuire, dezvăluire, divulgare, euharistie, împărtășanie, împărtășit, încredințare, mărturisire, molipsire, revelare, schimbare, spovedire, transmitere, (învechit și popular) grijanie, (învechit și popular) grijire, (învechit și popular) pricestanie, (la catolici) sacrament, (rar) comunitate, (variantă) împărteșire; participiu.