Sântuleţ, substantiv
Sinonime:
sânt, sfântuleţ, sfinţişor.
Caval, substantiv neutru
Sinonime:
fluier; șănțuleț.
Făgaş, substantiv neutru
Sinonime:
şănţuleţ, jgheab, tăietură; (figurat) drum, cale, linie, direcție, urmă, brazdă; (învechit şi regional) scursură; (Oltenia şi Muntenia) şleau; albie, curs, matcă, vad.
Dumnezeu, substantiv
Sinonime:
(biserică) demiurg, divinitate, dumnezeire, omnipotent, omniscient, părinte, providenţă, zeu, (învechit) atotpărinte, (învechit şi popular) pronie, (învechit) tvoreţ; (articulat) atoateștiutorul, atoatevăzătorul, atotbiruitorul, atotcreatorul, atotcunoscătorul, atotcuprinzătorul, atotfăcătorul, atotputernicul, atotrăbdătorul, atotstăpânitorul, atotvoitorul, creatorul, domnul, preabunul, preaînaltul, preaputernicul, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) atotţiitorul, (popular) sântul, (popular) sfântul.
Sfinţişor, substantiv
Sinonime:
(biserică) sfânt, sfântuleţ, (mai ales la plural) mucenic, (popular) sântuleţ; opt.
Șănțuc, substantiv
Sinonime:
șanț (mic), şănţişor, şănţuleţ.
Șănțuț, substantiv (învechit)
Sinonime:
șănțișor, șănțuleț.
Șănțușor, substantiv
Sinonime:
șănțișor, șănțuleț.
Șănțurel, substantiv
Sinonime:
șănțuleț.
Șănțișor, substantiv
Sinonime:
șănțuleț, șănțușor, (învechit) șănțuț, (rar) șănțuc.
