Ruptănos, adjectiv
Sinonime:
rupt, zdrențăros.
Ruptaș, substantiv (învechit)
Sinonime:
(regional) rupturaș.
Ruptătură, substantiv
Sinonime:
ruptură.
Ruptecos, adjectiv (regional)
Sinonime:
rupt, sfărâmat, zdrențuros.
Rupticel, adjectiv
Sinonime:
(destul de) rupt.
Rupticos, adjectiv
Sinonime:
ruptănos.
Ruptoară, substantiv (învechit)
Sinonime:
ruptă, ruptoare.
Ruptor, substantiv
Sinonime:
comutator, contactor, disjunctor, întrerupător, secționor.
Ruptos, adjectiv (regional)
Sinonime:
zdrențăros.
Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Rupturit, adjectiv și substantiv
Sinonime:
infirm, invalid, mutilat, schilod, schilodit.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Cotrenţos (cotrenţoasă), adjectiv (regional)
Sinonime:
zdrenţăros, jerpelit, flenduros, rupt, zdrenţuit.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Decalaj, substantiv neutru
Sinonime:
decalare, dezacord, diferenţă, disproporție, distanțare, ecart, lipsă de armonie, nepotrivire, report, retard, ruptură.
Deşirat (deşirată), adjectiv Sinonime:
destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Ferfeniţă, substantiv feminin Sinonime:
ruptură, zdreanţă, obiect distrus, jerpelitură.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Harcea-parcea, adverb Sinonime:
tăiat în bucăţi, rupt, hăcuit, hărtănit, îmbucătăţit.
Hartan, substantiv neutru Sinonime:
halcă, bucată; zdreanţă, ruptură, petec, rest, rămăşiţă.
Hărtănit (hărtănită), adjectiv
Sinonime:
făcut bucăţi, ferfeniţit, harcea-parcea, hăcuit, rupt, sfâşiat, zdrenţuit.
Infirm (infirmă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
amputat, beteag, bolnav, ciung, diform, estropiat, handicapat, impotent, invalid, mutilat, neîntreg, neputincios, nevolnic, rupturit, schilav, schilod, sec, secat, slăbănog, şont, şonţit, (familiar) şontorog, (învechit şi regional) calic, (învechit) mişel, (regional) schilăvos, (Transilvania, Moldova şi Bucovina) chilav.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Prostituată, substantiv feminin
Sinonime:
bulangioaică, bulă, buleandră, call-girl, cocotă, curtizană, curvă, demimondenă, escortă, femeie de moravuri ușoare, femeie de stradă, femeie decăzută, femeie desfrânată, femeie publică, gheișă, hetairă, parașută, pupăză, putoare, târâtură, târfă, (argou) frecangioaică, (argou) maimuță, (argou) marcoavă, (argou) mastroacă, (familiar) fleoarță, (familiar) fleorțotină, (familiar) șuleandră, (învechit și figurat) spintecătură, (învechit și regional) pârțotină, (învechit și regional) telăliță, (învechit și regional) teleleică, (învechit) magopață, (învechit) tălaniță, (popular și familiar) damă, (popular și familiar) madamă, (prin Bucovina) crăiță, (prin Maramureș) landră, (prin Moldova și Bucovina) mișarcă, (prin Moldova) ruptură, (prin Transilvania) bandură, (rar) armăsăroaică, (regional) haită, (regional) lele, (regional) madaranță, (regional) pupezoaică, (regional) scorțotină, (regional) târnoață, (regional) tearfă, (regional) terfeloagă, (Transilvania) gudă.
Rază, substantiv feminin Sinonime:
radiaţie, lumină, strălucire, licărire. Râză, substantiv feminin (popular) Sinonime:
cârpă, zdreanţă, rupturi. Răza, verb
Sinonime:
a lumina, a radia, a străluci.
Răpănos (răpănoasă), adjectiv Sinonime:
jegos, murdar, râios, zdrenţăros, rupt, nespălat, janghinos, neîngrijit, jigărit.
Rău (rea), adjectiv Sinonime:
neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.
Rufos (rufoasă), adjectiv (popular)
Sinonime:
ca vai de lume, flenduros, jerpelit, rupt, terfos, zdrențăros, (regional) murdar, (regional) soios.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Teoretic (teoretică), adjectiv
Sinonime:
abstract, conceptual, conjectural, gândit numai, ipotetic, în principiu, în vorbe, noțional, rupt de practică, speculativ, utopic, (învechit) hipotetic, (învechit) teoreticesc, (învechit) teoric, (învechit) teoricesc, (învechit) teorie.
Zdreanță, substantiv feminin Sinonime:
cârpă, treanţă, ruptură; lepădătură, secătură, mizerie.
Zdrenţăros (zdrenţăroasă), adjectiv Sinonime:
rupt, zdrenţuit, în mizerie.
Ciopârțire, substantiv
Sinonime:
ciopârțeală, cioplitură, depesaj, îmbucătățire, rupere, rupt, sfârtecare, sfârticare, sfâșiere, sfâșietură, spintecare, tăietură, tocare, tocat, tocănire, tocănit, tranșă, (popular și familiar) ferfenițire, (popular și familiar) ferfenițit, (popular) căsăpire, (regional) hăcuire, (variantă) ciopârtire.
Ciuin, substantiv
Sinonime:
(botanică) odagaci, săpunariţă, (regional, la plural) berbecei, grozdică, (la plural) juni, (la plural) mieluşei, săpuior, săpun, săpunar, săpunaş, săpunel, săpunioară, săpuniţă, spumariţă, văcărică, văcăriţă, buruiană-albă, floarea-călugărului, floarea-studentului, (la plural) flori-albe, (la plural) flori-bătăi, (la plural) flori-de-sopon, (la plural) flori-de-tăietură, iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, (la plural) rupturi-de-mal, spuma-calului, (învechit) săpunare, săpunărică.
Croit, substantiv
Sinonime:
croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie. Croit, adjectiv
Sinonime:
bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.
Desprins, adjectiv
Sinonime:
dezlipit, dislocat, desfăcut, separat, rupt; descheiat
Destrămătură, substantiv
Sinonime:
(la plural) zdrențe; ruptură, răritură, (popular) stramă, strămătură.
Dezbinat, adjectiv
Sinonime:
învrăjbit, desfăcut, separat, rupt.
Diabet, substantiv
Sinonime:
(popular) boală de zahăr, hiperglicemie, (regional) ruptoare de apă; (diabet bronzat) hemocromatoză.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Anacolut, substantiv
Sinonime:
întrerupere, ruptură.
Extenuat, adjectiv
Sinonime:
epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Moldova) batojit, (prin Muntenia) tâhobit, (învechit) stătut.
Casură, substantiv
Sinonime:
spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie. Cașura, verb
Sinonime:
a cașa, a cașera.
Felegos, adjectiv
Sinonime:
flenduros, rupt, zdrenţăros, zdrenţuit.
Ferfeniţos, adjectiv
Sinonime:
ferfeniţit, hărtănit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, flenduros, terfos, rufos.
Folt, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă, fragment, petic, ruptură, zdreanţă.
Fracturat, adjectiv
Sinonime:
(medicină) frânt, rupt.
Frânt, adjectiv
Sinonime:
extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.
Hici, adverb
Sinonime:
defel, deloc, în nici un caz, nici în ruptul capului, nicicum, nicidecum; (variante) hâci, hăci.
Hernie, substantiv
Sinonime:
(medicină) evaginație, eventrație, prolaps; (popular) boșire, boșorogeală, hâitură, ruptură, surpătură, vătămare, vătămătură, (învechit și regional) surpare, (învechit) chilă, (Oltenia) stricăciune, (regional) schilăvie.
Hiatus, substantiv
Sinonime:
blanc, carență, cupură, decalaj, discontinuitate, fantă, gol, hiat, interstițiu, întrerupere, lacună, omisiune, pauză, ruptură, spațiu.
Descusut, adjectiv
Sinonime:
cu ața ruptă, desfăcut, destrămat, deșirat, (regional) lăcrat; iscodit, luat la întrebări.
Spintecătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.
