Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  Ruinare, substantiv
Sinonime: dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.  Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime: căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.  Ruinător (ruinătoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, dezastruos, nefast, nenorocit.  Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.  

---

Bancrută, substantiv feminin
Sinonime: faliment, ruină, eşec total; dezastru, lichidare; (învechit) mofluzie.

Bancruta, verb
Sinonime: a falimenta.  Calici, verb
Sinonime: a deveni calic; a sărăci, a da faliment, a se ruina, (învechit) a mofluzi; (reflexiv) a se zgârci, a se scumpi; (regional) a ologi, a schilăvi; (învechit) a cerşi, a cere.  Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime: baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.  Decava, verb
Sinonime: a ruina, a se distruge, a sărăci, a-şi pierde averea.  Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  Devasta, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  Faliment, substantiv neutru
Sinonime: sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.  Falit (falită), adjectiv
Sinonime: insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  Măcina, verb
Sinonime: a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.  Nărui, verb
Sinonime: a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.  Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  Paragină, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărăpănătură, hardughie.  Părăgini, verb
Sinonime: (reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.  Părăsit (părăsită), adjectiv
Sinonime: abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, prăpăd, catastrofă, ruină, prăbuşire, năruire; disperare, durere, suferinţă, jale, amărăciune; decădere, degradare, desfrâu, perdiţie, corupţie, depravare, imoralitate.  Prăpăd, substantiv neutru
Sinonime: nenorocire, calamitate, urgie, dezastru, ruină; mulţime; belşug; avalanşă.  Prăpădit (prăpădită), adjectiv
Sinonime: stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.  Pustii, verb
Sinonime: a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.  Pustiu (pustie), adjectiv
Sinonime: necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.  Putregăit (putregăită), adjectiv
Sinonime: putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.  Rablagi, verb
Sinonime: a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni.

Răblăgi, verb
Sinonime: a (se) rablagi.  Rablă, substantiv feminin
Sinonime: vechitură, ruină; mârțoagă, gloabă.  Risipi, verb
Sinonime: a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.  Rovină, substantiv feminin
Sinonime: groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.  Sapă, substantiv feminin
Sinonime: săpat, prăşit; crupă.

Săpa, verb
Sinonime: (figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.  Sărac (săracă), adjectiv
Sinonime: sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.  Sărăci, verb
Sinonime: a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.  Surpa, verb
Sinonime: a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.  Surpătură, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărâmătură; (popular) hernie.  Toca, verb
Sinonime: a tăia, a mărunţi; (figurat) a cheltui, a risipi, (figurat) a consuma, a sărăci, a ruina; (figurat) a sporovăi, a flecări, a trăncăni, a cleveti; a bate, a ciocăni, a lovi, a snopi.  Usca, verb
Sinonime: a zvânta, a zbici, a deshidrata (legume, fructe); a se atrofia, a se veşteji, a se sfriji, a se ofili; (familiar) a ruina, a sărăci.  Mofluz (mofluză), adjectiv
Sinonime: ruinat, falit, nesatisfăcut, nereușit.  Decrepitudine (decrepitudini), substantiv feminin
Sinonime: slăbiciune extremă, ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate; hodorogeală; (figurat) decădere extremă, ruină.  Dărăpănare, substantiv
Sinonime: ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.  Dărăpănat, adjectiv
Sinonime: ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.  Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Dărâmare, substantiv
Sinonime: demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.  Surpare, substantiv
Sinonime: prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.  Decavare, substantiv
Sinonime: ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.  Decavat, adjectiv
Sinonime: ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.  Decădea, verb
Sinonime: a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.  Degradare, substantiv
Sinonime: ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.  Degradat, adjectiv
Sinonime: ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.  Degringoladă, substantiv
Sinonime: debandadă, prăbușire, rostogolire rapidă, cădere, cabriolă; (figurat) decădere treptată, degradare progresivă, ruinare.  Demola, verb
Sinonime: a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.  Demolițiune, substantiv
Sinonime: demolare, dărâmare, destrucție, destrucțiune, ruinare.  Demolat, adjectiv
Sinonime: dărâmat, ruinat; (figurat) obosit.