Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  Roştei, substantiv neutru (regional)
Sinonime: gratie, zăbrea.  Rosti, verb
Sinonime: a zice, a spune, a vorbi, a glăsui, a comunica, a pronunţa, a articula.  Rostogol, substantiv neutru
Sinonime: prăvălire, cădere, prăbuşire.  Rostogoli, verb
Sinonime: a cădea învârtindu-se, a se da de-a dura, a se da de-a berbeleacul, a se duce de-a rostogolul, a se roti în jos, a se prăbuşi, a se prăvăli.  Rostogolire, substantiv
Sinonime: degringoladă, prăbușire, prăvălire, rostogolit, tăvălire, (învechit) tăvălicitură, (regional) îmburdare.  Rostogolitor-de-piatră, substantiv masculin
Sinonime: (ornitologie) scormonitor-de-piatră.  Rostopască, substantiv
Sinonime: (botanică) calce mare, crucea-voinicului, iarbă-de-negi, iarba-rândunelei, negelariță, pleoscăniță.  Rostru, substantiv
Sinonime: cioc, ghimpe, pinten, plisc, trompă; estradă, tribună.  Rostui, verb
Sinonime: a aranja, a pune în ordine; a se căpătui, a face rost; a se căsători, a întemeia o familie.  

---

Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Aluneca, verb
Sinonime: a se deplasa, a cădea, a se rostogoli; a se strecura, a pătrunde, a se fofila, a se tupila.  Aranja, verb
Sinonime: a potrivi, a pune de acord, a sistematiza, a rândui, a rostui, a armoniza; (reflexiv) a se găti, a se pune la punct; a amenaja, a instala, a organiza.  Aromi, verb (popular)
Sinonime: a ademeni, a adormi, a atrage, a ațipi, a dormita, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a moțăi, a păcăli, a picoti, a piroti, a purta, a rosti, a seduce, a tenta, a trișa, (figurat) a calma, (figurat) a liniști, (figurat) a ogoi, (figurat) a potoli, (învechit) a amăgi, (învechit) a aroma, (învechit) a tămâia, (popular) a zăpăci.  Articulare, substantiv feminin
Sinonime: rostire, pronunțare, exprimare, glăsuire.  Brambura, adverb (familiar)
Sinonime: fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.  Buchiseală, substantiv feminin
Sinonime: învăţare (pe de rost), buchereală, bucherie, toceală, slovenire, studiere.  Capota, verb
Sinonime: a se răsturna, a se rostogoli, a se da de-a rostogolul, a se prăbuşi; (figurat) a rata, a pierde, a eşua.

Capotă, substantiv
Sinonime: acoperiș pliabil; mantou; prezervativ.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  Certa, verb
Sinonime: a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.  Cheag, substantiv neutru
Sinonime: (biologie) chimozină, labferment, lactoferment, (regional) maia, presură; (biologie) coagul, (regional) străgheaţă, sânge închegat; stomac glandular; avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, periteag, situaţie, stare; (figurat) încropeală, rost, rostuială; (figurat) rezervă, resurse, bani.  Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  Cruce, substantiv feminin
Sinonime: răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică) delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum.

Cruce, adverb
Sinonime: cruciş.  Cumpăra, verb
Sinonime: a-şi procura, a obţine, a achiziţiona; a face rost; (figurat) a mitui.  Declama, verb
Sinonime: a recita, a rosti, a spune poezii.  Degeaba, adverb
Sinonime: zadarnic, în zadar, fără rost, fără nici un folos, inutil, (învechit şi popular) geaba, surda, (Transilvania) heba, (învechit) îndarn; gratis.  Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Durui, verb
Sinonime: a hurui; a rostogoli.  Expune, verb
Sinonime: a prezenta, a explica, a relata, a povesti, a istorisi, a descrie, a înfăţişa, a exprima, a spune; (reflexiv) a risca, a se primejdui, a fi în pericol; a rosti, a demonstra, a emite, a(-şi) arăta, a(-şi) etala, a-şi întinde, a (se) hazarda, a supune.  Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  Formula, verb
Sinonime: a alcătui, a alega, a articula, a compune, a comunica, a conversa, a da formă, a declara, a elabora, a emite, a enunţa, a exprima, a expune, a întocmi, a obiecta, a prezenta, a profera, a pronunţa, a redacta, a relata, a rosti, a spune, a zice.

Formulă, substantiv feminin
Sinonime: afirmație, aforism, apoftegmă, clișeu, combinație, enunţ, expresie, frază, metodă, mijloc, mod, parolă, precept, procedeu, proverb, racursi, regulă, rețetă, sentință, slogan, soluţie, şablon, tipar, turnură.  Gălbinare, substantiv feminin
Sinonime: icter, hepatită; paliditate; (botanică) rostopască, (regional) pălămidă, (Oltenia) şerpet.  Găsi, verb
Sinonime: a (se) afla, a avea (o idee), a considera, a constata, a crede, a da de (ceva), a da peste (ceva), a dăinui, a depista, a descoperi, a dibui, a exista, a face rost, a fi de părere, a fi în fiinţă, a fi prezent, a fi, a figura, a gândi, a izvodi, a întâlni, a nimeri, a observa, a prinde, a scoate la iveală, a se număra, a se pomeni, a situa, a socoti, a sta, a surprinde, a ști, a vedea, (astăzi rar) a pricepe, (învechit şi popular) a oblici, (învechit) a ispiti, (popular şi familiar) a dibăci.  Glas, substantiv neutru
Sinonime: canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.  Glăsui, verb (popular)
Sinonime: a boci, a căina, a cânta, a exprima, a executa, a grăi, a intona, a interpreta, a jeli, a jelui, a lamenta, a plânge, a rosti, a spune, a tângui, a văicări, a văita, a vorbi, a zice.  Grai, substantiv neutru
Sinonime: accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.

Grăi, verb
Sinonime: a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  Halandala, adverb
Sinonime: în dezordine, aiurea, oricum, la întâmplare, fără rost, confuz, fără cap şi fără coadă.  Hapca, substantiv feminin
Sinonime: (cu hapca) cu forţa, cu de-a sila, pe nedrept, hoţeşte; cu nemiluita, fără număr, cu rostopală.  Hram, substantiv neutru
Sinonime: patron; rost, rol, misiune.  Inutil (inutilă), adjectiv
Sinonime: nefolositor, netrebuincios, de prisos, fără rost, zadarnic.  Îngânat (îngânată), adjectiv
Sinonime: murmurat, şoptit, rostit încet.  Întona, verb
Sinonime: a începe un cântec, a fredona.

Intona, verb
Sinonime: a cânta, a executa un cântec, a fredona, a îngâna, a întona, a modula, a murmura, a rosti cu un ton specific.  Înţeles, substantiv neutru
Sinonime: semnificaţie, sens, miez, rost.  Limbuţie, substantiv feminin
Sinonime: baliverne, beție de cuvinte, fleacuri, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, locvacitate, logoree, minciuni, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, povești, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănire, trăncănit, treanca-fleanca, verbalism, verbozitate, verzi și uscate, volubilitate, vorbă multă și fără rost, vorbăraie, vorbărie, vorbe de clacă, vorbe goale, vorbe în vânt, vrute și nevrute, (depreciativ) poliloghie, (familiar) brașoave, (familiar) gogoși (de tufă), (familiar) palavre, (familiar) taclale, (figurat) clănțăneală, (figurat) dârdâială, (figurat) dârdâit, (figurat) frazeologie, (franțuzism) facondă, (franțuzism) verbiaj, (învechit) elocvență, (învechit) trancana, (Moldova) leorbăială, (popular și familiar) sporovăială, (prin Muntenia) procovanță, (regional) lehăit, (regional) pălăvăcăială, (regional) pălăvrăgitură, (regional) pălăvrit, (Transilvania) stroncănire.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Numi, verb
Sinonime: a denumi, a boteza, (reflexiv) a se chema; a porecli, a supranumi, (reflexiv) a se intitula; a rosti, a menţiona; a angaja, a încadra, a însărcina; a conferi, a acorda, a distinge.  Obţine, verb
Sinonime: a dobândi, a primi, a căpăta, a realiza, a face rost, a procura.  Pălăvrăgeală, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, cleveteală, discuție fără rost, discuție lipsită de importanță, flecăreală, limbuţie, logoree, pălăvrăgit, sporovăială, taifas, trăncăneală, vorbărie, (variantă) palavrageală.  Palavrăgi, verb
Sinonime: a bate apa-n piuă, a bârfi, a cleveti, a flecări, a îndruga, a sporovăi, a spune lucruri fără importanță, a spune palavre, a tăifăsui, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, (variantă) a pălăvrăgi.  Prăbuşi, verb
Sinonime: a se prăvăli, a se nărui, a cădea, a se surpa, a se dărâma, a se rostogoli.  Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime: cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.  Prăvăli, verb
Sinonime: a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.  Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.