Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Respingere
Respingere, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.  

Prihană
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.  
Refuz
Refuz, substantiv neutru
Sinonime: respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.  
Repulsie
Repulsie, substantiv feminin
Sinonime: antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repugnanță, resentiment, resimțământ, respingere, scârbă, silă, (învechit) urât, (popular și familiar) lehamite, (popular și figurat) saț, (rar) nesuferire, (variantă) repulsiune.  
Blamare
Blamare, substantiv
Sinonime: blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Dezaprobare
Dezaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.  
Dezavuare
Dezavuare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.  
Refutație
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime: refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.  
Excludere
Excludere, substantiv
Sinonime: anatemă, dare afară, eliminare, excluziune, interzicere, îndepărtare, înlăturare, respingere, scoatere; (variante învechite) eschidere, eschiudere, escludere.  
Recuzaţie
Recuzaţie, substantiv
Sinonime: apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.  
Neacceptare
Neacceptare, substantiv
Sinonime: inacceptare, refuz, respingere.  
Neaprobare
Neaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Refulare
Refulare, substantiv
Sinonime: autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.  
Inacceptare
Inacceptare, substantiv
Sinonime: denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.  
Rejecție
Rejecție, substantiv
Sinonime: dare înapoi, respingere.  
Rejet
Rejet, substantiv
Sinonime: abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.  
Reprobare
Reprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) reprubare, (popular) osândire.  
Reprobațiune
Reprobațiune, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.  
Înfierare
Înfierare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.  
Refutare
Refutare, substantiv
Sinonime: combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.  
Combatere
Combatere, substantiv
Sinonime: contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.  
Neadmitere
Neadmitere, substantiv
Sinonime: neacceptare, nerecunoaștere, refuz, respingere.  
Refuzare
Refuzare, substantiv
Sinonime: recuzare, refuz, respingere.  
Negare
Negare, substantiv
Sinonime: contestare, negație, respingere, tăgăduire.  
Renegare
Renegare, substantiv
Sinonime: abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  
Repudiere
Repudiere, substantiv
Sinonime: abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.  
Stigmatizare
Stigmatizare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Condemnare
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime: blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.  
Sancţionare
Sancţionare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.  
Reprubare
Reprubare, substantiv (învechit)
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Reprobație
Reprobație, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, reprobațiune, respingere, stigmatizare, (învechit) reprubare.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...