Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Respinge
Respinge, verb
Sinonime: a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.  

Declina
Declina, verb
Sinonime: a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.  
Dezavua
Dezavua, verb
Sinonime: a dezaproba, a se desolidariza, a contrazice, a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza.  
Goni
Goni, verb
Sinonime: a alerga, a alunga, a căuta, a chinui, a fugări, a fugi (după cineva), a hăitui, a izgoni, a mâna, a pune pe fugă, a respinge, a sâcâi, a se grăbi, a surghiuni, a urmări (în fugă); a împerechea, a se împreuna.  
Lepăda
Lepăda, verb
Sinonime: a arunca, a azvârli, a se dezbăra, a înlătura, a îndepărta, a alunga, a abandona, a renunţa, a părăsi; a avorta; a nega, a dezice, a renega, a respinge, a se schimba, a nu mai fi de acord, a-şi muta gândul.  
Protesta
Protesta, verb
Sinonime: a reclama, a se plânge, a fi nemulţumit, a se împotrivi, a se opune, a dezaproba, a respinge.  
Recrimina
Recrimina, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.  
Recuza
Recuza, verb
Sinonime: a respinge, a nu admite, a nu recunoaşte, a tăgădui, a nega, a nu fi de acord.  
Refula
Refula, verb
Sinonime: a respinge, a împinge, a alunga, a deplasa; a acumula, a condensa, a se aduna.  
Refuz
Refuz, substantiv neutru
Sinonime: respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.  
Refuza
Refuza, verb
Sinonime: a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.  
Renega
Renega, verb
Sinonime: a tăgădui, a nega, a repudia, a abjura, a nu recunoaște, a se lepăda, a se dezice, a respinge, a recuza.  
Reproba
Reproba, verb
Sinonime: a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.  
Repudia
Repudia, verb
Sinonime: a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.  
Repulsie
Repulsie, substantiv feminin
Sinonime: antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repugnanță, resentiment, resimțământ, respingere, scârbă, silă, (învechit) urât, (popular și familiar) lehamite, (popular și figurat) saț, (rar) nesuferire, (variantă) repulsiune.  
Risipi
Risipi, verb
Sinonime: a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.  
Trânti
Trânti, verb
Sinonime: a lovi, a pocni; a arunca, a zvârli; a culca, a doborî, a lungi; a respinge, a lăsa la examen.  
Denega
Denega, verb
Sinonime: a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.  
Dezaprobare
Dezaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.  
Dezaproba
Dezaproba, verb
Sinonime: a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancţiona, (popular) a osândi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veşteji.  
Dezavuare
Dezavuare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.  
Refutație
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime: refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.  
Recuzaţie
Recuzaţie, substantiv
Sinonime: apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.  
Neacceptare
Neacceptare, substantiv
Sinonime: inacceptare, refuz, respingere.  
Refulare
Refulare, substantiv
Sinonime: autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.  
Inacceptare
Inacceptare, substantiv
Sinonime: denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.  
Rejecție
Rejecție, substantiv
Sinonime: dare înapoi, respingere.  
Rejet
Rejet, substantiv
Sinonime: abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.  
Reprobațiune
Reprobațiune, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.  
Înfierare
Înfierare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie