Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Respinge
Respinge, verb
Sinonime: a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.  

Declina
Declina, verb
Sinonime: a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.  
Dezavua
Dezavua, verb
Sinonime: a dezaproba, a se desolidariza, a contrazice, a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza.  
Goni
Goni, verb
Sinonime: a alerga, a alunga, a căuta, a chinui, a fugări, a fugi (după cineva), a hăitui, a izgoni, a mâna, a pune pe fugă, a respinge, a sâcâi, a se grăbi, a surghiuni, a urmări (în fugă); a împerechea, a se împreuna.  
Lepăda
Lepăda, verb
Sinonime: a arunca, a azvârli, a se dezbăra, a înlătura, a îndepărta, a alunga, a abandona, a renunţa, a părăsi; a avorta; a nega, a dezice, a renega, a respinge, a se schimba, a nu mai fi de acord, a-şi muta gândul.  
Protesta
Protesta, verb
Sinonime: a reclama, a se plânge, a fi nemulţumit, a se împotrivi, a se opune, a dezaproba, a respinge.  
Recrimina
Recrimina, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.  
Recuza
Recuza, verb
Sinonime: a respinge, a nu admite, a nu recunoaşte, a tăgădui, a nega, a nu fi de acord.  
Refula
Refula, verb
Sinonime: a respinge, a împinge, a alunga, a deplasa; a acumula, a condensa, a se aduna.  
Refuz
Refuz, substantiv neutru
Sinonime: respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.  
Refuza
Refuza, verb
Sinonime: a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.  
Renega
Renega, verb
Sinonime: a tăgădui, a nega, a repudia, a abjura, a nu recunoaște, a se lepăda, a se dezice, a respinge, a recuza.  
Reproba
Reproba, verb
Sinonime: a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.  
Repudia
Repudia, verb
Sinonime: a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.  
Repulsie
Repulsie, substantiv feminin
Sinonime: antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repugnanță, resentiment, resimțământ, respingere, scârbă, silă, (învechit) urât, (popular și familiar) lehamite, (popular și figurat) saț, (rar) nesuferire, (variantă) repulsiune.  
Risipi
Risipi, verb
Sinonime: a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.  
Trânti
Trânti, verb
Sinonime: a lovi, a pocni; a arunca, a zvârli; a culca, a doborî, a lungi; a respinge, a lăsa la examen.  
Denega
Denega, verb
Sinonime: a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.  
Dezaprobare
Dezaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.  
Dezaproba
Dezaproba, verb
Sinonime: a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancţiona, (popular) a osândi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veşteji.  
Dezavuare
Dezavuare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.  
Refutație
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime: refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.  
Recuzaţie
Recuzaţie, substantiv
Sinonime: apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.  
Neacceptare
Neacceptare, substantiv
Sinonime: inacceptare, refuz, respingere.  
Neaprobare
Neaprobare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Refulare
Refulare, substantiv
Sinonime: autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.  
Inacceptare
Inacceptare, substantiv
Sinonime: denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.  
Rejecție
Rejecție, substantiv
Sinonime: dare înapoi, respingere.  
Rejet
Rejet, substantiv
Sinonime: abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.  
Reprobațiune
Reprobațiune, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.  
Înfierare
Înfierare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.  
Refutare
Refutare, substantiv
Sinonime: combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.  
Combatere
Combatere, substantiv
Sinonime: contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.  
Neadmitere
Neadmitere, substantiv
Sinonime: neacceptare, nerecunoaștere, refuz, respingere.  
Refuzare
Refuzare, substantiv
Sinonime: recuzare, refuz, respingere.  
Negare
Negare, substantiv
Sinonime: contestare, negație, respingere, tăgăduire.  
Repusa
Repusa, verb
Sinonime: a produce un efect de recul, a respinge, a retrimite, a rezista victorios.  
Renegare
Renegare, substantiv
Sinonime: abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  
Repudiere
Repudiere, substantiv
Sinonime: abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.  
Stigmatizare
Stigmatizare, substantiv
Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Condemnare
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime: blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie