Recunoaşte, verb
Sinonime:
a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.
Recunoaştere, substantiv
Sinonime:
acceptare, apreciere, confirmare, considerație, identificare, întărire, mărturisire, validare.
Apreciere, substantiv feminin
Sinonime:
evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.
Ceda, verb Sinonime:
a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Convinge, verb
Sinonime:
a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.
Cunoaşte, verb
Sinonime:
a afla, a fi informat; a face cunoştință, a distinge, a deosebi, a recunoaște, a identifica, a pricepe, a stăpâni, a poseda, a înţelege, a (se) şti, a recunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea, a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a deduce, a găsi, a gândi, a judeca, a obţine, a opina, a răsplăti, a realiza, a recompensa, a recunoaşte, a socoti.
Declara, verb
Sinonime:
a afirma, a spune, a mărturisi, a destăinui, a lua atitudine, a se pronunţa, a comunica, a susţine, a anunţa, a recunoaşte, a opina, a proclama, a apărea, a izbucni.
Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Identifica, verb Sinonime:
a recunoaşte, a constata, a distinge, a preciza, a deosebi.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Mărturisi, verb Sinonime:
a declara, a da pe faţă, a afirma, a spune, a susţine, a recunoaşte, a admite, a confirma; (figurat) a adeveri, a proba, a demonstra, a evidenţia; a se destăinui, a divulga, a da în vileag; a se spovedi.
Patrulă, substantiv feminin Sinonime:
strajă, pază, gardă, caraulă. Patrula, verb
Sinonime:
a face o recunoaștere, a face ronduri de pază, a merge în patrulă, a merge în recunoaștere, a supraveghea ordinea.
Recuza, verb Sinonime:
a respinge, a nu admite, a nu recunoaşte, a tăgădui, a nega, a nu fi de acord.
Renega, verb Sinonime:
a tăgădui, a nega, a repudia, a abjura, a nu recunoaște, a se lepăda, a se dezice, a respinge, a recuza.
Repudia, verb Sinonime:
a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.
Respinge, verb Sinonime:
a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.
Valida, verb Sinonime:
a confirma, a recunoaşte, a considera valabil.
Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime:
accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.
Cercetare, substantiv
Sinonime:
analizare, analiză, anchetare, anchetă, căutare, cercetat, consultare, control, depistaj, depistat, examen, examinare, experimentare, experimentație, expertiză, explorare, explorație, inspectare, inspecție, instruire, interogatoriu, investigare, investigație, observare, observație, pedepsire, percheziție, percheziționare, perchiziție, privire, prospecție, prospecțiune, punere la încercare, răsplătire, recunoaștere, revizie, revizuire, scrutare, sondaj, sondare, studiere, studiu, verificare, (învechit) căutat, (învechit) căutătură, (învechit) cercetătură, (învechit) compătimire, (învechit) iscoadă, (învechit) ispită, (învechit) ispitire, (învechit) încercetare, (învechit) încercetat, (învechit) mângâiere, (învechit) răspicare, (învechit) sprafcă, (învechit) teorie, (învechit) teorisire, (învechit) vizitare, (popular) cercare, (popular) iscodire, (rusism învechit) comandirovcă, (variantă) cercătare.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Disculpa, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a face să se disculpe, a dezvinui, a scoate din culpă, a recunoaște ca fiind nevinovat, a-și demonstra nevinovăția, a absolvi, a achita, a inocenta, a pardona. Disculpă, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, lipsă de vină, nevinovăție.
Săblăzni, verb
Sinonime:
a (se) abate de la calea morală, a (se) necăji, a cădea în ispită, a greşi, a nu recunoaște ca atare, a păcătui; a ejacula, a avea poluție.
Identificație, substantiv
Sinonime:
identificare, introiecție, proiecție, recunoaștere.
Oficializare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Considerațiune, substantiv
Sinonime:
apreciere, atenție, autoritate, circumspecție, considerație, considerent, credit, deferență, idee, motiv, observație, onoare, părere, prestigiu, rațiune, recunoaștere, reflecție, reflexie, remarcă, reputație, respect, reverență, stimă, tact, venerație.
Regăsire, substantiv
Sinonime:
identificare, reaflare, reculegere, recunoaștere, redescoperire, revedere, revenire.
Întărire, substantiv
Sinonime:
accentuare, adeverire, amplificare, arătare, atestare, călire, certificare, confirmare, consolidare, coroborare, demonstrare, demonstrație, dovedire, durificare, fortificare, intensificare, întremare, legalizare, oțelire, probare, probă, recunoaștere, solidificare, stabilizare, strângere, validare, (figurat) cimentare, (învechit) act legalizat, (învechit) statornicire.
Paramnezie, substantiv
Sinonime:
(psihopatologie) deja-vu, ecmnezie, falsă recunoaştere.
Ecleror, substantiv (învechit)
Sinonime:
cercetaș, iscoadă, soldat trimis în recunoaștere, spion.
Diagnostica, verb
Sinonime:
a constata, a determina, a identifica, a pune un diagnostic, a recunoaște.
Ratificare, substantiv
Sinonime:
aprobare, autorizare, confirmare, consecrație, omologare, ratificație, recunoaștere, validare.
Identificare, substantiv
Sinonime:
identificație, legitimare, recunoaştere.
Semui, verb (învechit)
Sinonime:
a asemăna, a asemui, a chibzui, a compara, a confrunta, a confunda, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a raționa, a recunoaște, a reflecta, a-și da seama.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
