Rata, verb
Sinonime: a nu reuşi, a nu izbuti, a suferi un eşec, a da greş, a capota, a scăpa ocazia.

Rată, substantiv feminin
Sinonime: cotă, parte, contribuţie.  Râţă (râțe), substantiv
Sinonime: (învechit) buche, literă, slovă; (ironic) învățătură.  Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire.  Rătăci, verb
Sinonime: a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.  Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime: (figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.  Rătăcit (rătăcită), adjectiv
Sinonime: pierdut, dezorientat; (figurat) absent, întunecat, tulburat.  Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime: pribeag, hoinar, vagabond.  Rătăli, verb (regional)
Sinonime: a se retrage, (variantă) a rătări.  Râtan, substantiv masculin (popular)
Sinonime: porc, râmător; bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (depreciativ) recrut.  Râtănie, substantiv
Sinonime: bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate.  Ratatina, verb
Sinonime: a (se) încreți, a (se) rida, a provoca încrețituri, a se zbârci, (familiar) a se sfriji, (figurat) a (se) mumifia.  

---

Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Acont, substantiv neutru
Sinonime: avans, arvună, rată.  Bădărănie, substantiv feminin
Sinonime: grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviință, nepoliteţe, râtănie, țărănie, vulgaritate, (figurat) necioplire, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (regional) modorănie.  Beat (beată), adjectiv
Sinonime: băut, ameţit, cherchelit, pilit, afumat; (figurat) transportat, copleşit, tulburat, rătăcit, emoţionat, impresionat.  Capota, verb
Sinonime: a se răsturna, a se rostogoli, a se da de-a rostogolul, a se prăbuşi; (figurat) a rata, a pierde, a eşua.

Capotă, substantiv
Sinonime: acoperiș pliabil; mantou; prezervativ.  Eres, substantiv neutru
Sinonime: prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.  Erezie, substantiv feminin
Sinonime: apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.  Eşua, verb
Sinonime: a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.  Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Grosolănie, substantiv feminin
Sinonime: atitudine grosolană, bădărănie, brutalitate, dobitocie, fire de om grosolan, impertinenţă, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, manifestare de om grosolan, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviinţă, nedelicateţe, nepoliteţe, obrăznicie, râtănie, ţărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie.  Hoinar (hoinară), adjectiv
Sinonime: vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.  Hoinări, verb
Sinonime: a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.  Impoliteţe, substantiv feminin
Sinonime: bădărănie, dezinvoltură, grosolănie, impertinență, incivilitate, incongruitate, inconveniență, indecență, indelicatețe, ineleganță, insolență, irespect, ireverență, lipsă de respect, lipsă de tact, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviinţă, nedelicatețe, neobrăzare, nepoliteţe, nerușinare, obrăznicie, rusticitate, tupeu, țărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (învechit) râtănie, (popular) mocofănie, (popular) mocofănism, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie, (variantă) impoliteță.  Întunecat (întunecată), adjectiv
Sinonime: cenușiu, confuz, difuz, echivoc, fără chef, fără lumină, haotic, imprecis, indefinit, indispus, încâlcit, închis, încruntat, încurcat, întristat, întunecos, mâhnit, mohorât, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, orb, pământiu, posomorât, rătăcit, sumbru, sur, tenebros, trist, tulburat, tulbure, vag, (popular) suriu, (regional) pământit, (regional) pământos.  Mediocru (mediocră), adjectiv
Sinonime: banal, comun, de rând, fără însemnătate, fără valoare, insuficient, mărunt, mediu, meschin, mic, mijlociu, minabil, moderat, modest, modic, neglijabil, neînsemnat, obişnuit, obscur, pasabil, plat, potrivit, ratat, redus, scăzut, tern.  Mitocănie, substantiv feminin
Sinonime: bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (învechit) râtănie, (popular) mocofănie, (popular) mocofănism, (rar și figurat) necioplire, (regional) modorănie.  Nebunie, substantiv feminin
Sinonime: aberaţie, abjecţie, absurditate, alienare, alienaţie, boală mintală, boroboaţă, căpială, demenţă, fărădelege, imprudenţă, infamie, josnicie, mârşăvie, mişelie, năzbâtie, năzdrăvănie, neastâmpăr, nechibzuinţă, nelegiuire, nemernicie, nesăbuinţă, nesocotinţă, netrebnicie, poznă, prostie, sminteală, smintire, ticăloşie, ţicneală, uşurinţă, zăluzie, zărgheală, zărghenie, zburdălnicie, (figurat) rătăcire, (învechit şi regional) smintă, (Moldova) zăluzeală, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș şi Banat) bolânzie; (locuţiune) (la nebunie) foarte mult, enorm.  Orbecăi, verb
Sinonime: a dibui, a bâjbâi, a rătăci.  Orbire, substantiv feminin
Sinonime: cecitate; (figurat) rătăcire, inconştienţă, nebunie.  Păcat, substantiv neutru
Sinonime: vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.  Peregrina, verb
Sinonime: a cutreiera, a colinda, a rătăci, a călători, a hoinări, a umbla.  Pierde, verb
Sinonime: a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.  Pierdut (pierdută), adjectiv
Sinonime: irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.  Pribeag (pribeagă), adjectiv
Sinonime: rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.  Pribegi, verb
Sinonime: a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.  Pribegie, substantiv feminin
Sinonime: emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.  Răţoi, verb
Sinonime: a se răsti, a se stropși, a vocifera, a vorbi tare.

Rățoi, substantiv
Sinonime: (pentru rață) bărbătuș, bărbățel, mascul; (depreciativ) bărbat înfumurat.  Răzleţ (răzleață), adjectiv
Sinonime: izolat, rătăcit, însingurat, înstrăinat, îndepărtat, pribeag.  Răzleţi, verb
Sinonime: a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi, a se rătăci, a se răzni, a se răsfira, a se dispersa, a se difuza.  Râmător, substantiv masculin (popular)
Sinonime: porc, râtan.  Tranşa, verb
Sinonime: a rezolva, a încheia, a lichida.

Tranşă, substantiv feminin
Sinonime: parte, rată, porţie.  Umbla, verb
Sinonime: a merge, a se mişca, a se deplasa, a străbate, a trece, a cutreiera, a hoinări, a colinda, a circula, a se plimba, a fi în mişcare; a frecventa; a se ţine după cineva, a urma pe cineva; a pribegi, a rătăci, a vagabonda.  Vagabond (vagabondă), adjectiv
Sinonime: hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.  Zăhăi, verb (regional)
Sinonime: a supăra, a sâcâi, a necăji, a stingheri; a încurca, a amesteca, a împrăştia, a rătăci, a risipi.  Câşti, substantiv
Sinonime: (învechit) rată.  Delir, substantiv
Sinonime: alienare, aiurare, aiureală, amețeală, delirare, (învechit şi regional) bâiguială, bâiguire, confuzie, frenezie, rătăcire, nebunie, halucinație, inspirație, psihoză; (la figurat) agitație, entuziasm, exaltare, excitare, febră, pasiune, transă.  Divagant, adjectiv
Sinonime: rătăcitor, instabil; (figurat) demențial, derezonabil.  Eşuat, adjectiv
Sinonime: neizbutit, nereuşit, ratat.  Flana, verb
Sinonime: a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda.  Tafia, substantiv
Sinonime: alcool, arac, brandy, lichior, ratafia, rom, șnaps.  Mulard, substantiv
Sinonime: rață.  Palmiped, substantiv
Sinonime: anatidă, anseriformă; rață, pelican.  Hăimăni, verb
Sinonime: a fi haimana, a hoinări, a rătăci, a umbla haimana, a umbla mult și fără rost, a vagabonda.  Săblăznire, substantiv (învechit)
Sinonime: rătăcire, pribegire.  Vagabonda, verb
Sinonime: a colinda, a cutreiera, a hoinări, a horhăi, a peregrina, a pribegi, a rătăci, a trăi ca un vagabond, a umbla, (livresc) a flana, (prin Moldova) a bădădăi.  Lăinici, verb
Sinonime: a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) obrăznici, a (se) răsfăţa, a (se) răzgâia; a fi lainic, a hoinări, a rătăci, a umbla fără rost, a vagabonda.  Lichior, substantiv
Sinonime: alcool, aperitiv, arac, benedictină, bitter, curaçao, ratafia, spirtoasă.  Rum, substantiv
Sinonime: alcool, grog, punci, ratafia, rom, tafia.  Eratic, adjectiv
Sinonime: ambulant, ambulatoriu, care nu este fix, intermitent, neregulat, rătăcitor.