Răzuială, substantiv
Sinonime:
răzăluială, răzuire.
Răzuire, substantiv
Sinonime:
radere, răzuială, (rar) răzuit, (regional) răzăluială, (regional) răzăluire, (tehnică) şeveruire.
Răzuitoare, substantiv feminin Sinonime:
răzătoare.
Pili, verb Sinonime:
a răzui, a rășpălui; (figurat) a şlefui, a prelucra, a cizela; (popular) a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma, a trage la măsea.
Rabota, verb Sinonime:
a netezi, a răzui.
Racla, verb Sinonime:
a răzui, a chiureta. Raclă, substantiv feminin Sinonime:
sicriu, coşciug; (popular) ladă.
Rade, verb Sinonime:
a se bărbieri; a răzui, a curăţa, a şterge; a reteza, a tăia, a distruge, a nimici. Râde, verb Sinonime:
a izbucni în rîs, a face haz, a hohoti.
Răşpălui, verb Sinonime:
a pili, a răzui, a zgâria.
Răzătoare, substantiv feminin
Sinonime:
răzuitoare, (Transilvania şi Banat) răzălău.
Şabăr, substantiv neutru (popular) Sinonime:
răzuitor, netezitor.
Şlefui, verb
Sinonime:
a cizela, a finisa, a glănțui, a lustrui, a netezi, a pili, a poliza, a răzui, a rectifica, a retuşa, a supune abraziunii, (învechit și regional) a sclivisi; (figurat) a deveni rafinat, a se ciopli, a se civiliza, a se cultiva, a se perfecționa, a se rafina, a se stila, a stiliza; (variantă) a șlifui.
Şterge, verb Sinonime:
a curăţa, a înlătura, a răzui, a rade, a face să dispară, a elimina; (figurat) a anula, a suprima, a radia, a desfiinţa; a fugi, a spăla putina, a o întinde.
Abraziune (abraziuni), substantiv feminin
Sinonime:
abrazare; atrițiune, roadere, şlefuire; răzuire; frecare.
Răzălău, substantiv
Sinonime:
raşpel, raşpilă, răzătoare, răzuitoare.
Răzălui, verb
Sinonime:
a rade, a răzui, a pili.
Răzăluire, substantiv
Sinonime:
răzăluială, răzuire, pilire.
Decapa, verb
Sinonime:
a curăța de grăsimi și oxizi, a curăța suprafața unui metal, a degresa, a nivela o suprafață, a răzui o suprafață.
Mala, substantiv
Sinonime:
drişcă, făţuitoare, mistrie, netezitoare, răzuitoare (de zidar).
Mezdri, verb
Sinonime:
(regional) a ciopli, a curăța pielea de carne, a cuţitoi, a juli, a jupui, a netezi cu cuțitoaia, a răzui, a roade, a zdreli, a zgâria; (despre animale) a coji ramurile, a roade iarba și frunzele; a consuma, a risipi, a se strica; (variantă) a mizdri.
Şeveruire, substantiv
Sinonime:
(tehnică) răzuire.
Racletă, substantiv
Sinonime:
lamă răzuitoare, raclor, răzuitor.
Raclaj, substantiv
Sinonime:
chiuretaj, chiuretare, curățire, grataj, răzuire.
Grataj, substantiv
Sinonime:
răzuire, scărpinătură, zgâriere.
Raclor, substantiv
Sinonime:
(tehnică) racletă, răzuitor.
Răsătură, substantiv
Sinonime:
bărbierit, fărâmătură, ras, răzătură, ştersătură, (învechit) răsură, (învechit) ştersură, (regional) răsunoi, (regional) răzălitură, (regional) răzuitură, (regional) rosură; (regional; la plural) frecăței.
Scărpinătoare, substantiv
Sinonime:
răzuitoare, țesală.
Reziitoare, substantiv (regional)
Sinonime:
răzuitoare.
