Răspunde, verb
Sinonime: a da un răspuns, a riposta, a replica; a satisface, a corespunde, a se potrivi; a da socoteală, a fi responsabil, a fi chezaş, a garanta; a achita, a plăti.  Răspundenție, substantiv (învechit)
Sinonime: corespondență; (variante învechite) corăspundenție, corespondenție, corespondință, corespundenție, corespundință, corispondență, coroșpondeanță.  Răspundere, substantiv feminin
Sinonime: achitare, garanție, îndatorire, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns, responsabilitate, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.  

---

Corespunde, verb
Sinonime: a se potrivi, a fi conform, a concorda, a răspunde.  Decont, substantiv neutru
Sinonime: justificare, răspundere, socoteală; decontare.  Dezminţi, verb
Sinonime: a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.  Filială, substantiv feminin
Sinonime: sucursală, companie, corporație, societate cu răspundere limitată.  Garanta, verb
Sinonime: a asigura, a chezăşui, a da garanţii, a gira, a răspunde, (învechit) a siguripsi.

Garanţă, substantiv
Sinonime: (botanică) roibă.  Gira, verb
Sinonime: a garanta, a asigura, a răspunde.  Îndupleca, verb
Sinonime: a convinge, a determina, a hotărî; a ceda, a consimţi, a se îndura, a răspunde, a fi de acord.  Însărcinare, substantiv feminin
Sinonime: sarcină, îndatorire, misiune, răspundere, obligaţie.  Judeca, verb
Sinonime: a chibzui, a reflecta, a gândi, a socoti, a aprecia; a trage la răspundere, a mustra, a dojeni, a muştrului, a critica, a condamna.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Reacţiona, verb
Sinonime: a replica, a riposta, a răspunde, a lua atitudine.  Replică, substantiv feminin
Sinonime: calc, copie, dublură, duplicata, facsimil, fotocopie, geamăn, imitație, mulaj, reproducere, sosie; contraatac, contraofensivă, răspuns, reacţie, ripostă.

Replica, verb
Sinonime: a da o replică, a face față la, a întoarce, a obiecta, a prici, a răspunde, a reacționa, a recrimina, a refuta, a retorca, a riposta, (învechit) a întâmpina.  Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime: conștiința datoriei, datorie, imputabilitate, îndatorire, obligație, răspundere, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.  Riposta, verb
Sinonime: a replica, a răspunde, a reacţiona.  Sarcină, substantiv feminin
Sinonime: greutate, încărcătură, povară, apăsare, balast; obligaţie, îndatorire, răspundere; misiune, calitate, slujbă, rol; graviditate.  Zice, verb
Sinonime: a spune, a exprima, a vorbi, a rosti, a pronunţa; a comunica, a transmite, a face cunoscut, a afirma, a declara, a susţine, a pretinde; a răspunde, a riposta, a reproşa, a obiecta; a îndemna, a porunci, a ordona, a dispune; a cânta, a doini, a hori.  Chezăşui, verb
Sinonime: a garanta, a gira, a răspunde.  Contraataca, verb
Sinonime: a da o ripostă, a executa un contraatac, a răspunde, a riposta.  Deroba, verb
Sinonime: a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.  Neresponsabil, adjectiv
Sinonime: comatos, fără răspundere, inconștient, iresponsabil, lipsit de răspundere, spontaneu, visceral.  Deresponsabiliza, verb
Sinonime: a deculpabiliza, a infantiliza, a scuti de răspundere.  Răspunzătate, substantiv (învechit)
Sinonime: răspundere, responsabilitate.  Judecare, substantiv
Sinonime: apreciere, calificare, cenzurare, certare, chibzuire, considerare, criticare, deliberare, gândire, hotărâre, judecat, judecată, luare în considerare, observare, socoteală, tragere la răspundere, (figurat) cumpănire, (figurat) drămuire, (învechit) bătaie, (regional) conținere.  Asumare, substantiv
Sinonime: angajare, arogare, asumat, luare asupra sa, răspundere.  Înnădi, verb
Sinonime: a adăuga, a alungi, a compila, a fi atras, a fi sedus, a începe o relație, a pune o nadă, a răspunde la apel, a se lua la ceartă, a se nărăvi, a se obișnui, a se vicia, (popular) a nădi.  Plătire, substantiv
Sinonime: achitare, despăgubire, ispășire, lichidare, onorare, plată, plătit, răsplătire, remunerare, retribuire, (învechit) răspundere.  Lichidare, substantiv
Sinonime: achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.  Onorare, substantiv
Sinonime: achitare, lichidare, plată, plătire, (grecism învechit) exoflisire, (grecism învechit) exoflisis, (învechit) răspundere; apreciere, cinstire, glorificare, (rar) fălire.