Răspunde, verb
Sinonime: a da un răspuns, a riposta, a replica; a satisface, a corespunde, a se potrivi; a da socoteală, a fi responsabil, a fi chezaş, a garanta; a achita, a plăti.  Răspundenție, substantiv (învechit)
Sinonime: corespondență; (variante învechite) corăspundenție, corespondenție, corespondință, corespundenție, corespundință, corispondență, coroșpondeanță.  Răspundere, substantiv feminin
Sinonime: achitare, garanție, îndatorire, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns, responsabilitate, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.  

---

Corespunde, verb
Sinonime: a se potrivi, a fi conform, a concorda, a răspunde.  Decont, substantiv neutru
Sinonime: justificare, răspundere, socoteală; decontare.  Dezminţi, verb
Sinonime: a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.  Filială, substantiv feminin
Sinonime: sucursală, companie, corporație, societate cu răspundere limitată.  Garanta, verb
Sinonime: a asigura, a chezăşui, a da garanţii, a gira, a răspunde, (învechit) a siguripsi.

Garanţă, substantiv
Sinonime: (botanică) roibă.  Gira, verb
Sinonime: a garanta, a asigura, a răspunde.  Îndupleca, verb
Sinonime: a convinge, a determina, a hotărî; a ceda, a consimţi, a se îndura, a răspunde, a fi de acord.  Însărcinare, substantiv feminin
Sinonime: sarcină, îndatorire, misiune, răspundere, obligaţie.  Judeca, verb
Sinonime: a chibzui, a reflecta, a gândi, a socoti, a aprecia; a trage la răspundere, a mustra, a dojeni, a muştrului, a critica, a condamna.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: datorie, sarcină, îndatorire, răspundere.  Reacţiona, verb
Sinonime: a replica, a riposta, a răspunde, a lua atitudine.  Replică, substantiv feminin
Sinonime: calc, copie, dublură, duplicata, facsimil, fotocopie, geamăn, imitație, mulaj, reproducere, sosie; contraatac, contraofensivă, răspuns, reacţie, ripostă.

Replica, verb
Sinonime: a da o replică, a face față la, a întoarce, a obiecta, a prici, a răspunde, a reacționa, a recrimina, a refuta, a retorca, a riposta, (învechit) a întâmpina.  Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime: răspundere, conştiinţa datoriei.  Riposta, verb
Sinonime: a replica, a răspunde, a reacţiona.  Sarcină, substantiv feminin
Sinonime: greutate, încărcătură, povară, apăsare, balast; obligaţie, îndatorire, răspundere; misiune, calitate, slujbă, rol; graviditate.  Zice, verb
Sinonime: a spune, a exprima, a vorbi, a rosti, a pronunţa; a comunica, a transmite, a face cunoscut, a afirma, a declara, a susţine, a pretinde; a răspunde, a riposta, a reproşa, a obiecta; a îndemna, a porunci, a ordona, a dispune; a cânta, a doini, a hori.  Chezăşui, verb
Sinonime: a garanta, a gira, a răspunde.  Descărcător, adjectiv
Sinonime: care provoacă descărcarea; care eliberează de răspundere, justificativ.  Contraataca, verb
Sinonime: a da o ripostă, a executa un contraatac, a răspunde, a riposta.  Deroba, verb
Sinonime: a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.  Neresponsabil, adjectiv
Sinonime: comatos, fără răspundere, inconștient, iresponsabil, lipsit de răspundere, spontaneu, visceral.  Deresponsabiliza, verb
Sinonime: a deculpabiliza, a infantiliza, a scuti de răspundere.  Răspunzătate, substantiv (învechit)
Sinonime: răspundere, responsabilitate.  Judecare, substantiv
Sinonime: apreciere, calificare, cenzurare, certare, chibzuire, considerare, criticare, deliberare, gândire, hotărâre, judecat, judecată, luare în considerare, observare, socoteală, tragere la răspundere, (figurat) cumpănire, (figurat) drămuire, (învechit) bătaie, (regional) conținere.  Asumare, substantiv
Sinonime: angajare, arogare, asumat, luare asupra sa, răspundere.