Puţ, substantiv neutru Sinonime:
fântână; jgheab; mină.
Puţar, substantiv masculin Sinonime:
fântânar; sondor, petrolist.
Putativ, adjectiv
Sinonime:
estimat, presupus, pretins, prezumat, prezumtiv.
Putea, verb Sinonime:
a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Puterinţă, substantiv
Sinonime:
capacitate, forţă, posibilitate, putere, putinţă.
Puternec, adjectiv (învechit)
Sinonime:
puternic.
Puternic (puternică), adjectiv Sinonime:
tare, voinic, viguros, zdravăn; intens, răsunător, viu, pătrunzător, adânc; (figurat) influent, autoritar, dominant.
Puternicește, adverb (învechit)
Sinonime:
cu putere.
Puternici, verb (învechit)
Sinonime:
a da putere, a deține puterea, a deveni puternic, a întări, a se fortifica, a se intensifica, a-și menține puterea.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Puternicos, adjectiv
Sinonime:
(rar) puternic, (regional) atotputernic.
Puteros, adjectiv
Sinonime:
puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
Puţi, verb Sinonime:
a duhni; a mirosi.
Puțică, substantiv
Sinonime:
puță, puțișoară, puțoi, (regional) puțicane.
Puţin (puțină), adjectiv Sinonime:
niţel, oleacă, cât de cât; neîndestulător, infim, insuficient, derizoriu, neglijabil, neînsemnat, mic; firav, scund, subţire; scurt, nedurabil, efemer, trecător.
Puţina, verb (învechit)
Sinonime:
a descrește, a diminua, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea.
Puţinare, substantiv
Sinonime:
descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, scădere.
Puţinătate, substantiv feminin
Sinonime:
micime, micșorime, puținime, puțintime, (învechit) puțineală.
Putincios, adjectiv
Sinonime:
bun, capabil, competent, destoinic, dotat, eficace, eficient, experimentat, folositor, încercat, înzestrat, operativ, posibil, practic, pregătit, priceput, productiv, puternic, robust, solid, tare, util, valoros, versat, viguros, vânjos, voinic, vrednic, zdravăn.
Putincioşie, substantiv
Sinonime:
posibilitate, putere, putință, stare.
Puţineală, substantiv (învechit)
Sinonime:
puţinătate.
Putinei, substantiv
Sinonime:
putină (mică), putinică, (regional) bădâi, (regional) budăi, (regional) masleancă.
Puţinel, adjectiv (popular)
Sinonime:
nițel, puțin, puţintel, (învechit și regional) puțuntel.
Putinică, substantiv
Sinonime:
putină (mică), putinei, putioară, (regional) brădoaie, (regional) putinioară, (Transilvania) ghiobuleţ.
Puţinime, substantiv
Sinonime:
puţinătate.
Putinioară, substantiv (regional)
Sinonime:
putină (mică), putinică, (variantă) putioară.
Putinţă, substantiv feminin Sinonime:
posibilitate, capacitate, putere.
Puţintel (puțintea), adjectiv Sinonime:
puţin.
Puțintime, substantiv
Sinonime:
puținătate, puținime.
Puțișoară, substantiv
Sinonime:
puță (mică), (familiar) puțică, (învechit) puțuică, (regional) (anatomie) omușor.
Puțișoare, substantiv feminin la plural
Sinonime:
cornulețe.
Putoare, substantiv feminin
Sinonime:
miros rău, duhoare, miasmă; om leneș, om inactiv, om murdar, (regional) tâlă; femeie stricată, prostituată.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Putrefacţie, substantiv feminin Sinonime:
putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.
Putrefia, verb Sinonime:
a se descompune, a se altera, a se strica, a se distruge.
Putrefiabil, adjectiv
Sinonime:
putrescibil.
Putregai, substantiv neutru Sinonime:
putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.
Putregăios, adjectiv (popular)
Sinonime:
descompus, putred, putrezit.
Putregăit (putregăită), adjectiv Sinonime:
putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.
Putreganie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
putregai.
Putrejiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
putreziciune.
Putrejuciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
putreziciune.
Putrejune, substantiv
Sinonime:
(învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.
Putrescent, adjectiv
Sinonime:
în descompunere, putrid.
Putrescenţă, substantiv
Sinonime:
degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.
Putrescibil, adjectiv
Sinonime:
degradabil, putrefiabil.
Putrezeală, substantiv
Sinonime:
descompunere, putrefacție, putreziciune, putrezire.
Putrezi, verb Sinonime:
a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.
Putrezicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
putrefiabil, putrescibil, (învechit) putrezitor.
Acut (acută), adjectiv Sinonime:
pătrunzător, ascuţit, puternic, violent.
Anemia, verb (reflexiv) Sinonime:
a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.
Armată, substantiv feminin
Sinonime:
harmată, militărie, oaste, oștire, putere, serviciu militar, stagiu, unitate militară, (figurat) cârd, (figurat) ceată, (figurat) grămadă, (figurat) grup, (figurat) mulţime, (figurat) sabie, (ieşit din uz) armadie, (învechit și popular) ostășie, (învechit și regional) armadă, (învechit și regional) șirag, (învechit și regional) tabără, (învechit) armie, (învechit) ordie, (învechit) ostășime, (învechit) oștenie, (învechit) oștime, (învechit) silă, (învechit) soldăție, (învechit) tărie, (învechit) voinicie, (la plural) trupe, (popular și familiar) cătănie, (regional) miliție.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Barem, adverb
Sinonime:
cel puţin, încai, încaltea, măcar, (Transilvania) batăr; (variante) baremi, barim. Barem, conjuncție
Sinonime:
deși.
Bărbătesc (bărbătească), adjectiv Sinonime:
viril, viguros, tare, puternic; curajos, îndrăzneţ, cutezător, temerar, inimos, voinicesc, vitejesc.
Bărbăţie, substantiv feminin Sinonime:
vigoare, putere, virilitate; curaj, vitejie, voinicie, îndrăzneală, bravură, cutezanţă, temeritate.
Binefăcut (binefăcută), adjectiv Sinonime:
robust, voinic, puternic, forțos, trupeş, arătos, solid.
Buduroi, substantiv neutru (popular)
Sinonime:
hârdău, putină; stup primitiv, ştiubei; ghizd, budur, peretele fântânii; cămin, coş, horn.
Cadă, substantiv feminin
Sinonime:
baie, butoi, cădiță, căduță, putină, vană, vas, zăcătoare, (învechit și popular) scăldătoare, (învechit și popular) tocitoare, (învechit și regional) scăldătură, (Moldova, Bucovina și Transilvania) feredeu, (prin Transilvania) șiroadă, (Transilvania, Banat și Moldova) scaldă.
Cam, adverb Sinonime:
aproximativ, aproape, circa, oarecum, întrucâtva, nițel, puţin; prea, destul.
Cangrenă, substantiv feminin Sinonime:
infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere. Cangrena, verb
Sinonime:
(medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.
Capacitate, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.
Cer, substantiv neutru Sinonime:
boltă cerească, firmament; rai, providenţă, divinitate, putere divină.
Certa, verb
Sinonime:
a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.
Chinuitor (chinuitoare), adjectiv
Sinonime:
apăsător, arzător, dureros, intens, mistuitor, mortifiant, mortificant, mortificător, obsedant, puternic, rebel, străpungător, supărător, torturant, torționar, trudnic, violent, viu, zbuciumător, (figurat) ascuțit, (figurat) sfredelitor, (figurat) tiranic, (învechit și popular) necăjos, (rar) torturător.
Ciuguli, verb
Sinonime:
a (se) certa, a ascuți prost (un obiect), a ciupi, a culege de ici și de acolo, a lăsa urme, a legumi, a mânca puţin, a se drăgosti, a se giugiuli, a se mângâia, a spicui, (popular) a piguli, (regional; figurat) a (se) săruta, (variantă) a ciogoli, (variantă) a ciumeli, (variantă) a ciumuli.
Ciupercă, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) hrib, (la plural) fungi, (popular) burete; (ciupercă de pivniţă) burete-de-casă; (ciupercă de brad) pita-vacii; (ciupercă de pe coastă) pitarcă; (ciupercă domnească) pitarcă; (ciupercă puturoasă) băloşel.
Cârmă, substantiv feminin
Sinonime:
pârghie; (figurat) cârmuire, conducere, diriguire, domnie, guvernare, putere, stăpânire.
Câtva, adverb Sinonime:
puţin, oleacă, o țâră. Câtva, adjectiv
Sinonime:
ceva, niţel, oarecare, puţin.
Clocotitor (clocotitoare), adjectiv (figurat) Sinonime:
năvalnic, aprins, puternic, ardent; răsunător, zgomotos, agitat.
Cogeamite, adjectiv invariabil Sinonime:
mare, solid, puternic, coşcogea, coşcogeamite.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Competent (competentă), adjectiv
Sinonime:
priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime:
coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ,
imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.
Curând, adverb
Sinonime:
îndată, numaidecât, peste puţin timp, degrabă, repede, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, neîntârziat, rapid, (rar) tudila, momentan, (învechit şi regional) nepristan, numai, (regional) mintenaş, minteni, (învechit) peşin, techer-mecher.
Cuveni, verb
Sinonime:
a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.
Dăscăli, verb
Sinonime:
a învăţa, a povăţui, a sfătui, a îndruma; a dojeni, a mustra, a cicăli, a admonesta, a certa, a moraliza, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar, figurat) a săpuni, a scutura.
Delicat (delicată), adjectiv Sinonime:
fin, gingaş, rafinat, ales, distins; plăpând, şubred, slăbuţ, puţin rezistent.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Detesta, verb Sinonime:
a urî, a dispreţui, a nu putea suferi.
Dezagreabil (dezagreabilă), adjectiv
Sinonime:
neplăcut, supărător, dezgustător, respingător, (figurat) ingrat, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, nesuferit, puturos, rău, scârbos, urât, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (învechit) scârnav, (învechit) scârbavnic, scârbelnic, antipatic.
Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime:
dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Drastic (drastică), adjectiv
Sinonime:
aspru, brutal, draconic, eficace, eficient, energic, extrem, implacabil, puternic, radical, riguros, sever, strict, vehement, violent, (figurat) dur, (învechit) drastiric, (învechit) drastiriu; (medicină) hidragog, purgativ.
Dric, substantiv neutru
Sinonime:
autodric, car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, pataşcă; centru, cocârlă, cotigă, mijloc, putere, schimbătoare, teleagă, miez, toi; (tehnică) (regional) sandâc.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Duhoare, substantiv feminin Sinonime:
miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.
Efectiv (efectivă), adjectiv
Sinonime:
real, adevărat, indiscutabil, incontestabil, neîndoielnic, sigur, netăgăduit, neîndoios, concret, eficace. Efectiv, adverb
Sinonime:
realmente, în mod real. Efectiv, substantiv
Sinonime:
contingent, disponibil, (învechit) putere.
Eficace, adjectiv
Sinonime:
eficient, cu efect, activ, de acţiune, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (învechit) putincios, efectiv, pozitiv, drastic, energic, puternic, sigur.
Eficacitate, substantiv feminin
Sinonime:
eficienţă, forţă, dinamism, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare, putere.
Elementar (elementară), adjectiv
Sinonime:
de bază, fundamental, esenţial, de prim ordin, principal, simplu, uşor, puţin complicat, la îndemâna oricui, primar, rudimentar, natural.
Energic (energică), adjectiv
Sinonime:
hotărât, ferm, neşovăitor, activ, forte, tare, eficace, eficient, drastic, dinamic, bătăios, impetuos, puternic, vajnic, viguros, viril.
Energie, substantiv feminin
Sinonime:
forţă, putere, tărie, vigoare, vlagă, vioiciune, dinamism, impetuozitate, robusteţe, vitalitate, (livresc) potenţă, (popular) vânjoşenie, vânjoşie, vârtoşie, voinicie, (regional) mau, vânj, vlastă, (Muntenia, Oltenia şi Banat) snagă, (învechit) sforţă, tărime, vârtute, vlavie, (figurat) sevă, bărbăție; (fizică) (energie atomică) energie nucleară; (energie electrică) lumină electrică.
Eventual (eventuală), adjectiv Sinonime:
posibil, probabil, cu putinţă.
Exponent, substantiv masculin
Sinonime:
delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.
Fetid (fetidă), adjectiv
Sinonime:
descompus, stricat, alterat, puturos, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.
Fierbinte, adjectiv
Sinonime:
arzător, foarte cald, încălzit; (figurat) aprins, înfocat, pătimaş, pasionat; adânc, profund; clocotit, încins, canicular; avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, însufleţit, puternic, viu.
Fântână, substantiv feminin
Sinonime:
izvor, obârşie, sursă; apă, puţ, (regional) bunar, (învechit) cişmea; (fântână arteziană, fântână săltătoare, fântână săritoare, fântână țâșnitoare) arteziană, havuz.