Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  Procuraţie, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  Procurator, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: magistrat, judecător; mandatar, delegat.  

---

Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Cumpăra, verb
Sinonime: a-şi procura, a obţine, a achiziţiona; a face rost; (figurat) a mitui.  Da, verb
Sinonime: a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli.

Da, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.  Dobândi, verb
Sinonime: a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.  Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  Livra, verb
Sinonime: a da, a furniza, a preda, a presta (servicii), a procura.

Livră, substantiv
Sinonime: (unitate de măsură) funt.  Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  Obţine, verb
Sinonime: a dobândi, a primi, a căpăta, a realiza, a face rost, a procura.  Parchet, substantiv neutru
Sinonime: pardoseală, podea, duşumea; procuratură, magistratură.  Remonta, verb
Sinonime: a (se) înviora, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) regenera, a (se) restabili, a (se) revigora, a revivifia, a-şi reveni; a readuce în poziție inițială, a reconstitui, a reconstrui, a reînălța, a restaura; a procura cai pentru armată.  Târgui, verb
Sinonime: a cumpăra, a-şi procura, a lua; a face tranzacţii, a se tocmi, a se ciorovăi.  Achiziţionare, substantiv
Sinonime: achiziție, cumpărare, procurare.  Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  Neguţa, verb
Sinonime: a achiziţiona, a cumpăra, a lua, a procura, a târgui, a tocmi, a vinde.  Surzui, verb
Sinonime: a achiziţiona, a cumpăra, a lua, a procura, a târgui.  Scumpăra, verb
Sinonime: a achiziţiona, a cumpăra, a da, a izbăvi, a împrumuta, a lua, a mântui, a procura, a purifica, a răscumpăra, a salva, a târgui.  Cumpărare, substantiv
Sinonime: achiziţionare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (învechit) scumpărătoare.  Cuvântător, adjectiv
Sinonime: orator, vorbitor.

Cuvântător, substantiv
Sinonime: conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.  Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  Livrare, substantiv
Sinonime: arivaj, descărcare, furnizare, predare, procurare.  Furniza, verb
Sinonime: a aproviziona, a da, a dota, a înzestra, a livra, a oferi (o informație), a procura.  Furnizare, substantiv
Sinonime: alimentare, furnitură, procurare.  Plirexusiotită, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  Procurist, substantiv
Sinonime: delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.  Scumpărătoare, substantiv
Sinonime: (învechit) achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, târguire.  Ocaziona, verb
Sinonime: a cauza, a da ocazia, a pricinui, a prilejui, a procura, a provoca.  Însăma, verb
Sinonime: a agonisi, a dobândi, a procura.  Comisiona, verb
Sinonime: a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.  Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime: administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.  Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime: autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.  Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.  Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.  Obţinere, substantiv
Sinonime: căpătare, câștigare, cucerire, dobândire, înregistrare, luare, primire, procurare, realizare, repurtare, scoatere, stabilire.  Aducere, substantiv
Sinonime: aportare, conducere, creare, facere, îndoire, pricinuire, procurare, producere, transportare, (aducere în ispravă) isprăvire, (aducere la cunoștință) înștiințare, (aducere la mirare) minunare, (aducere la săvârșit) săvârșire, (aducere spre îndeplinire) executare, (aducere-aminte) amintire, (figurat) decidere, (învechit) jertfă.  Aprovizionare, substantiv
Sinonime: alimentare, furnitură, procurare, ravitaliere.  Teslimatisire, substantiv (învechit)
Sinonime: furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.