Principiu, substantiv neutru
Sinonime: bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.  

---

Concepţie, substantiv feminin
Sinonime: convingere, cugetare, doctrină, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicţiune; teorie, teză; (biologie) concepere, procreare, (învechit şi popular) zămislire.  Credo, substantiv masculin (invariabil)
Sinonime: profesie de credinţă, principiu, crez.  Crez, substantiv neutru
Sinonime: principiu, profesie de credinţă, credo, convingere.  Criteriu, substantiv neutru
Sinonime: punct de vedere, principiu, normă.  Element, substantiv neutru
Sinonime: bază, noțiune, principiu, rudiment, mediu, anturaj, lume, ambianţă, societate, componentă, constituent, piesă; (element autohton) substrat; (chimie) corp simplu, pilă electrică; (element galvanic) pilă electrochimică; (la plural) cunoştinţe, (la plural) noţiuni; (învechit și popular) stihie.  Evidenţă, substantiv feminin
Sinonime: autenticitate, axiomă, banalitate, certitudine, claritate, exactitudine, fapt, lapalisadă, limpezime, netitate, premisă, principiu, probă, realitate, siguranţă, tautologie, truism, veritate; inventar, înregistrare, oglindire.  Germen, substantiv masculin
Sinonime: bacil, bacterie, embrion, enzimă, ferment, gamet, genotip, idiotip, levură, microb, ou, plasmă germinativă, sămânţă, spermă, spor; cauză, debut, element, geneză, izvor, origine, principiu, sursă.  Idee (idei), substantiv feminin
Sinonime: gând, opinie, părere, judecată, intuiţie, entitate, abstracție, noțiune, imagine; concept, concepţie, principiu; inspirație, reflecţie, percepție, presupunere; marotă, monomanie, obsesie; invenție.  Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Postulat, substantiv neutru
Sinonime: adevăr, principiu, normă, lege.  Precept, substantiv neutru
Sinonime: principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.  Teoretic (teoretică), adjectiv
Sinonime: abstract, în vorbe, gândit numai, în principiu.  Definiție, substantiv feminin
Sinonime: descriere, explicaţie, principiu, semnificație.  Priori, locuțiune
Sinonime: (a priori) înainte de orice experiență; în mod aprioric; în principiu.  Axiomă, substantiv
Sinonime: adevăr, postulat, premisă, principiu, propoziție, veritate, (variantă) axiom, (variantă) axioma.  Porunceală, substantiv
Sinonime: (popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.  Poruncită, substantiv
Sinonime: dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.  Premisă, substantiv
Sinonime: axiomă, bază, condiție, enunț, idee de bază, ipoteză, lemă, postulat, principiu, punct de plecare, supoziție, (învechit) protază, (variantă) premiză.  Demiurg, substantiv
Sinonime: creator, divinitate, Dumnezeu, zeitate; (Grecia antică) conducător, magistrat; (figurat) forță creatoare, principiu activ și creator.  Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  Convicțiune, substantiv (învechit)
Sinonime: certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune, (variantă) convicție.