Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Pribegi
Pribegi, verb
Sinonime: a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.  
Pribegie
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime: emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.  
Pribegire
Pribegire, substantiv
Sinonime: exil, hoinăreală, pribegie, rătăcire din loc în loc, vagabondaj, vagabondare, (variantă) prebegire, (variantă) pribigire.  
Pribegit
Pribegit, adjectiv
Sinonime: expatriat, fără adăpost, fără căpătâi, plecat în pribegie, pribeag, pribegitor, rătăcitor, (regional) pribăgit.  
Pribegitor
Pribegitor, adjectiv
Sinonime: hoinar, pribegit, rătăcitor, (învechit) prebegitor.  

Băjenie
Băjenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: bejenie, fugă, pribegie, refugiere, băjenărie; emigrare, înstrăinare; (la plural) şiruri, coloane, cârduri, rânduri-rânduri.  
Emigra
Emigra, verb
Sinonime: a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.  
Emigraţie
Emigraţie, substantiv feminin
Sinonime: emigrare, expatriere, pribegie, pribegire, exod, deportare, migrațiune, transplantație.  
Exil
Exil, substantiv neutru
Sinonime: surghiun, surghiunire, exilare, pribegie, (astăzi rar) proscriere, proscripţie, (învechit) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie.  
Exila
Exila, verb
Sinonime: a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.  
Exod
Exod, substantiv neutru
Sinonime: emigrare, expatriere, emigraţie, pribegie.  
Hoinări
Hoinări, verb
Sinonime: a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.  
Înstrăina
Înstrăina, verb
Sinonime: a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.  
Rătăci
Rătăci, verb
Sinonime: a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.  
Surghiun
Surghiun, substantiv neutru
Sinonime: exil, izgonire, îndepărtare, pribegie, înstrăinare; izolare, singurătate.  
Umbla
Umbla, verb
Sinonime: a merge, a se mişca, a se deplasa, a străbate, a trece, a cutreiera, a hoinări, a colinda, a circula, a se plimba, a fi în mişcare; a frecventa; a se ţine după cineva, a urma pe cineva; a pribegi, a rătăci, a vagabonda.  
Vagabondaj
Vagabondaj, substantiv neutru
Sinonime: hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondare.  
Buduşlui
Buduşlui, verb (regional)
Sinonime: a alunga, a fugări, a hoinări, a pribegi, a vagabonda; a vărui prost.  
Desţăra
Desţăra, verb
Sinonime: a emigra, a expatria, a pribegi.  
Desţărare
Desţărare, substantiv
Sinonime: emigrare, emigraţie, expatriere, pribegie.  
Emigrare
Emigrare, substantiv
Sinonime: băjenie, emigraţie, expatriere, exod, pribegie, (învechit şi livresc) desţărare, (învechit) înstrăinare.  
Exilare
Exilare, substantiv
Sinonime: surghiunire, exil, pribegie.  
Haini
Haini, verb
Sinonime: a hăini, a trăda, a vinde; a pribegi, a se înstrăina; a deveni hain, a se înrăi; (învechit) a-și călca jurământul.  
Săblăznire
Săblăznire, substantiv (învechit)
Sinonime: rătăcire, pribegire.  
Vagabonda
Vagabonda, verb
Sinonime: a colinda, a cutreiera, a hoinări, a horhăi, a peregrina, a pribegi, a rătăci, a trăi ca un vagabond, a umbla, (livresc) a flana, (prin Moldova) a bădădăi.  
Vagabondare
Vagabondare, substantiv
Sinonime: hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj.  
Surgunlâc
Surgunlâc, substantiv
Sinonime: deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.  
Surghiunie
Surghiunie, substantiv (învechit)
Sinonime: deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.  
Surghiunire
Surghiunire, substantiv (învechit)
Sinonime: alungare, deportare, exil, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, pribegie, proscriere, proscripție, relegare, relegație, surghiun, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie.  
Străinătate
Străinătate, substantiv
Sinonime: exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (învechit) streinătate, (învechit) strinitate.  
Înstrăinare
Înstrăinare, substantiv
Sinonime: alienare, emigrare, emigrație, exil, expatriere, furt, indiferență, îndepărtare, pribegie, răceală, răcire (a relațiilor), (variantă) înstreinare.  
Nemernici
Nemernici, verb (învechit)
Sinonime: a aduce într-o stare jalnică, a hoinări, a pribegi, a rătăci (fără rost), a se stabili în altă țară, a umbla pribeag, a vagabonda.  
Budușluitură
Budușluitură, substantiv (regional)
Sinonime: exil, pribegie, rătăcire.  
Horhăi
Horhăi, verb (regional)
Sinonime: a bâjbâi, a cutreiera, a dibui, a hoinări, a horhoti, a orbecăi, a pipăi, a pribegi, a rătăci, a umbla în neștire, a vagabonda, (variantă) a orhăi.  
Hoinăreală
Hoinăreală, substantiv
Sinonime: baladare, călătorie fără țintă, colindare, cutreierare, flanare, golănie, haimanalâc, hoinărire, hoinărit, plimbare fără țintă, pribegie, pribegire, rătăcire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) ștrengărie, (rar) aventurism, (rar) pușlamalâc, (regional) pușlanie.  
Zatocenie
Zatocenie, substantiv (rusism învechit)
Sinonime: exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...