Predomina, verb Sinonime:
a covârşi, a stăpâni, a domina.
Predominant, adjectiv
Sinonime:
dominant, dominator, precumpănitor, preeminent, preponderent, prevalent, primordial, (învechit) predomnitor, (rar) predominator.
Predominanță, substantiv
Sinonime:
hegemonie, precumpănire, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, prevalență, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) precelenție, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (variantă) (regional) predominență.
Predominare, substantiv
Sinonime:
dominare, dominanță, întâietate, precumpănire, predominanță, predominație, preponderență, prevalare, prevalență, superioritate, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație.
Predominație, substantiv
Sinonime:
ascendență, dominare, dominație, precumpănire, predominanță, predominare, preeminență, preponderență, prevalare, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (rar) prevalență, (variantă) predominațiune.
Predominator, adjectiv
Sinonime:
dominant, dominator, precumpănitor, predominant, preponderent, prevalent, (variantă) predominător.
Domina, verb
Sinonime:
a (se) stăpâni, a fi stăpân; a dispune, a predomina, a prevala, a controla, a subjuga, a învinge, a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a absorbi.
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime:
preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.
Excela, verb
Sinonime:
a atinge perfecțiunea, a bria, a fi neîntrecut, a predomina, a se afirma, a se autodepăși, a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se impune, a se remarca, (învechit) a escela.
Major (majoră), adjectiv
Sinonime:
adânc, capital, cardinal, considerabil, crucial, de bază, de căpetenie, de frunte, de prim ordin, decisiv, deosebit, enorm, esenţial, excepțional, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, predominant, preeminent, primordial, principal, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital; adult, crescut, mare, matur, (învechit) vârstnic; (muzică) dur.
Precumpănitor (precumpănitoare), adjectiv Sinonime:
predominant, preponderent; hotărâtor, decisiv.
Preeminenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, dominație, predominanță, preponderență, superioritate, supremație.
Preponderenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, întâietate, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, primat, primordialitate, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis.
Prevala, verb Sinonime:
a predomina, a avea preponderenţă, a avea ascendenţă, a domina; a face uz (de ceva), a face apel (la ceva).
Dominare, substantiv
Sinonime:
autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.
Preeminent, adjectiv
Sinonime:
dominant, eminent, excepțional, predominant, preponderent, superior.
Suzeranitate, substantiv
Sinonime:
absolutism, falocrație, omnipotență, predominanță, preponderență, superioritate, supremație, suveranitate.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Predomnitor, adjectiv
Sinonime:
(învechit) dominant, precumpănitor, predominant, preponderent, prevalent.
Predomni, verb
Sinonime:
(învechit) a domina, a precumpăni, a predomina, a prepondera, a prevala.
Predomnire, substantiv
Sinonime:
(învechit) precumpănire, predominanță, predominare, predominație, preponderență, prevalare.
Preponderaţie, substantiv
Sinonime:
precumpănire, predominanță, predominare, predominație, preponderanță, preponderență, prevalare.
Prepondera, verb
Sinonime:
a fi preponderent, a precumpăni, a predomina, a prevala.
Dominanță, substantiv
Sinonime:
dominație, predominanță, preponderență, suzeranitate; ereditate, fenotip, genotip.
Pluti, verb
Sinonime:
a aluneca, a levita, a naviga, a plana, a se deplasa pe suprafața unui lichid, a se împrăștia, a se mișca pe bolta cerească, a se răspândi, a sta (la suprafață), a străbate prin aer, a zbura, (despre mâncăruri) a fi înecat în grăsime (sau sos), (figurat) a dăinui, (figurat) a predomina, (figurat) a stărui, (învechit și regional) a nota, (învechit) a înota.
Precelenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
predominanță, preeminență, superioritate, supremație.
