Practic (practică), adjectiv
Sinonime: abil, aplicat, bun, capabil, comod, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, economicos, eficace, ergonomic, experimentat, folositor, funcțional, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, lesnicios, maniabil, materialist, meșter, pozitiv, practician, pragmatic, pregătit, priceput, realist, util, utilitar, utilitarist, valoros, versat, vrednic.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Practicabil (practicabilă), adjectiv
Sinonime: util, folositor, aplicabil; accesibil, bun.  Practicabilitate, substantiv
Sinonime: accesibilitate, viabilitate.  Practicare, substantiv
Sinonime: aplicare, cultivare, exercitare, folosire, întrebuințare, practică, profesare, utilizare.  

---

Abjura, verb
Sinonime: a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.  Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  Aplica, verb
Sinonime: a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva).

Aplică, substantiv
Sinonime: aplicație, candelabru, lampă, luminar, plafonieră.  Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.  Carosabil (carosabilă), adjectiv
Sinonime: rutier, accesibil, practicabil.  Cultiva, verb
Sinonime: a (se) instrui, a citi, a crește, a deveni cult, a educa, a îngriji și a recolta, a întreține, a învăța, a lucra (pământul), a planta, a practica (pamfletul), a se civiliza, a se rafina, a se stila, a semăna, a-(și) îmbogăți spiritul, a-și îmbogăți cunoștințele, (figurat) a dezvolta, (figurat) a face să crească, (figurat) a face să se dezvolte, (figurat) a se ciopli, (figurat) a se cizela, (figurat) a se ocupa cu râvnă de ceva, (figurat) a se ocupa sârguitor, (figurat) a se subția, (figurat) a se șlefui, (învechit și figurat) a se roade, (învechit) a se politici, (variantă) a cultivi.  Exercita, verb
Sinonime: a practica, a îndeplini, a profesa.  Exerciţiu, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, temă, practică, exercitare, îndeplinire, acțiune, activitate, instrucție, mișcare, antrenament, manevră, compoziție.  Exersa, verb
Sinonime: a studia, a practica, (regional) a slomni, a cânta, a face exerciții.  Experienţă, substantiv feminin
Sinonime: experiment, experimentare, verificare, constatare, cercetare, probă, încercare, practică, rutină, (învechit) ispită, ispitire.  Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime: adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.  Folosi, verb
Sinonime: a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.  Îndeletnici, verb
Sinonime: a se ocupa, a practica, a face o meserie.  Obişnui, verb
Sinonime: a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) folosi des, a (se) învăţa, a practica, a se împăca, (învechit) a (se) obicinui, (învechit) a (se) obiciui, (învechit) a metahirisi, (învechit) a se politici, (popular) a se îndătina, (regional) a (se) hârsi, (Transilvania) a sucui.  Posibil (posibilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, admisibil, autorizat, convenabil, cu putinţă, eventual, fezabil, imaginabil, licit, permis, potențial, practicabil, probabil, realizabil, virtual, (învechit și regional) putincios.  Praxis, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: experienţă, rutină, practică.  Profesa, verb
Sinonime: a practica, a exercita, a îndeplini; a lucra; a declara, a susţine, a afirma.  Ușor (ușoară), adjectiv
Sinonime: iute, sprinten, vioi; suplu, gingaş, fin; mic, slab, redus; (figurat) liniştit, plăcut, odihnitor; comod, superficial, frivol, neserios; bun, practicabil; neîncărcat, neîmpovărat.  Utiliza, verb
Sinonime: a aplica, a circula, a (se) consuma, a dispune de, a face uz de, a (se) folosi, a întrebuinţa, a mania, a practica, a pune în practică, a recurge la, a (se) servi, a (se) sluji, a umbla, a uza.  Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime: convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.  Viabil (viabilă), adjectiv
Sinonime: durabil, rezistent, trainic, (învechit) vital; (despre șosele) carosabil, practicabil.  Rezident, substantiv masculin
Sinonime: locuitor, locatar, ocupant; (medic rezident) absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital.  Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  Creştin, substantiv
Sinonime: catolic, chip, copt, credincios, faţă, figură, greco-catolic, individ, ins, melchit, om, ortodox, paleocreștin, persoană, practicant, protestant.  Cultivare, substantiv
Sinonime: cultură, lucrare, lucrat, practicare, instruire, educare, stilare.  Efectuare, substantiv
Sinonime: creare, desfăşurare, efectuire, executare, execuție, facere, împlinire, (aducere la) îndeplinire, înfăptuire, practicare, pregătire, prestare, prestație, punere în aplicare, realizare, săvârșire, (învechit) săvârșit.  Exercitare, substantiv
Sinonime: profesare, practicare.  Folosire, substantiv
Sinonime: aplicare, consumare, folosinţă, întrebuințare, purtare, practicare, utilizare.  Sadomasochist, substantiv
Sinonime: practicant de sadomasochism.  Empirism, substantiv
Sinonime: asociaționism, evoluționism, genetism, neopozitivism, practică, pragmatism, rutină, senzualism.  Realizabil, adjectiv
Sinonime: executabil, fezabil, posibil, practicabil.  Masturba, verb
Sinonime: a practica masturbația, a practica onanismul, (argou) a face laba.  Pezevenclâc, substantiv
Sinonime: codoşie, codoşlâc, escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înșelătorie, proxenetism, pungăşeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (articulat) practicarea prostituției; (variante) pezevenglâc, pezeventlâc.  Utilizabil, adjectiv
Sinonime: carosabil, folosibil, întrebuinţabil, practicabil, util.  Utilizare, substantiv
Sinonime: aplicare, consumare, folosinţă, folosire, întrebuințare, practicare, uzaj.  Procatori, verb
Sinonime: (învechit și regional) a exercita funcția de avocat, a practica avocatura.  Obicină, substantiv
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, practică religioasă, ritual.  Plugări, verb
Sinonime: (regional) a fi plugar, a lucra pământul cu plugul, a păuri, a plugui, a practica ocupația de plugar, a umbla cu plugușorul.  Maistori, verb
Sinonime: (regional) a practica o meserie.  Jucabil, adjectiv
Sinonime: executabil, interpretabil, permis, practicabil, realizabil, reprezentabil, ușor de jucat.  Lucrabilitate, substantiv
Sinonime: ductilitate, maleabilitate, practicabilitate.  Implementa, verb
Sinonime: a aplica, a duce la bun sfârșit, a implanta, a instala, a integra, a introduce, a îndeplini, a pune în funcțiune, a pune în operă, a pune în practică, a realiza.  Acupunctor, substantiv
Sinonime: acupuncturist, medic (care practică acupunctura), presopunctor.  Observanță, substantiv
Sinonime: acceptație, normă (religioasă), obediență, observare, observație, practică, reglement, regulament, regulă, rit, statut, sumisiune.  Accesibilitate, substantiv
Sinonime: abordabilitate, comprehensibilitate, facilitate, inteligibilitate, lizibilitate, practicabilitate.  Rezonabilitate, substantiv
Sinonime: bun simț, practicabilitate, raționalitate.  Stagiu, substantiv
Sinonime: armată, noviciat, perioadă de pregătire, practică, situație tranzitorie, stagiatură.  Genetism, substantiv
Sinonime: empirism, practică.  Profesui, verb (învechit)
Sinonime: a exercita, a face, a practica, a profesa.