Ponegri, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi, a trata cu hule, a vorbi de rău.  Ponegrire, substantiv
Sinonime: bârfire, calomniere, clevetire, defăimare, denigrare, detractare, hulire, înnegrire, ponegreală.  Ponegrit, adjectiv
Sinonime: bârfit, calomniat, defăimat; închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorât, negru, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorât, urât.  Ponegritor, adjectiv
Sinonime: calomniator, calomnios, defăimător.  

---

Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  Bălăcărie, substantiv feminin
Sinonime: (regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).  Bârfeală, substantiv feminin
Sinonime: flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncăneală, calomnie, cleveteală, defăimare, blasfemie, bârfă, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism.  Bârfi, verb
Sinonime: a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.  Blasfemie, substantiv feminin
Sinonime: afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.  Blestema, verb
Sinonime: a afurisi; a înjura, a ocărî, a huli; a excomunica; a ponegri, a defăima.  Calomnia, verb
Sinonime: a bârfi, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a minţi, a murdări (imaginea unei persoane), a ocărî, a ponegri, a se autocalomnia, a vorbi de rău.  Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Cleveteală, substantiv feminin
Sinonime: clevetire, bârfeală, denigrare, defăimare, ponegrire, bârfă, hulă, ocară, mahalagism.  Condamna, verb
Sinonime: a dezaproba, a reproba, a repudia, a blama; a pedepsi, a osândi, a sancţiona; a învinui, a ponegri.  Defăima, verb
Sinonime: a calomnia, a bârfi, a ponegri, a cleveti, a huli, a ocărî, a batjocori.  Discredita, verb
Sinonime: a compromite, a descalifica, a defăima, a ponegri, a calomnia.  Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.  Huli, verb (popular)
Sinonime: a batjocori, a bârfi, a blama, a blasfemia, a calomnia, a cleveti, a da-n tărbacă, a defăima, a denigra, a discredita, a face de ocară, a insulta, a înnegri, a ocărî, a pângări, a ponegri, a profana, a supune unui sacrilegiu, a trata cu hule, a vorbi de rău.  Injurie, substantiv feminin
Sinonime: jignire, insultă, ocară, hulă, batjocură, defăimare, ponegrire.  Încondeia, verb
Sinonime: a împodobi; (figurat) a defăima, a calomnia, a bârfi, a ponegri, a înnegri.  Înnegri, verb
Sinonime: a da cu negru, a face negru, a cerni, a întuneca; a (se) bronza, a pârli; (figurat) a ponegri, a huli, a denigra, a încondeia, a bârfi, a calomnia.  Mohorât (mohorâtă), adjectiv
Sinonime: amărât, chiorâș, demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, dezolator, îmbufnat, închis, încruntat, înnegurat, înnorat, întristat, întunecat, întunecos, melancolic, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posac, posomorât, roşu-închis, roșu-vânăt, stacojiu, sumbru, supărat, sur, trist, urât, (învechit) ponegrit, (popular) suriu, (învechit) mohurât; (sânge mohorât) antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.  Năpăstui, verb
Sinonime: a prigoni, a persecuta, a nedreptăţi, a asupri, a împila, a oprima, a ponegri, a calomnia, a defăima, a bârfi.  Plumburiu (plumburie), adjectiv
Sinonime: cenuşiu, fumuriu, gri, încețoșat, închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorât, neguros, noros, pâclos, plumbuit, posomorât, sur, urât, (învechit) plumbiu, (învechit) ponegrit, (învechit) sângepiu, (Muntenia) fumur, (popular) sein, (popular) șoreciu, (rar) prăfuriu, (regional) siv, (turcism învechit) bozafer.  Ponosi, verb
Sinonime: a se uza, a se strica, a se învechi, a se paradi, a se mototoli, a se degrada; a ponegri, a defăima, a calomnia, a vorbi de rău.  Calomniat, adjectiv și substantiv
Sinonime: bârfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (popular) năpăstuit, (figurat) încondeiat.  Calomniator, adjectiv
Sinonime: bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor; (adjectiv și substantiv) bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (învechit) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism învechit) mozavir.  Calomniere, substantiv
Sinonime: bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (popular) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (învechit şi regional) ponosluire, (Banat) tonocie, (învechit) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (figurat) încondeiere, înnegrire.  Calomnios, adjectiv și adverb
Sinonime: (adjectiv) bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (popular) prost, (învechit) mozavirnic; (adverb) defăimător, denigrator, rău.  Cleveti, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a defăima, a denigra, a detracta, a discredita, a ponegri, a vitupera, (familiar și figurat) a încondeia, (învechit și popular) a ocărî, (învechit) a balamuți, (învechit) a măscări, (învechit) a mozaviri, (învechit) a pohlibui, (învechit) a ponosi, (învechit) a ponoslui, (învechit) a prilesti, (învechit) a vrevi, (popular și figurat) a înnegri, (popular) a huli, (popular) a năpăstui, (popular) a povesti, (prin Oltenia) a publica.  Clevetire, substantiv
Sinonime: bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră.  Clevetitor, adjectiv
Sinonime: bârfitor, calomniator, calomnios, defăimător, denigrator, ponegritor, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) mozavirnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (popular) prost, (turcism învechit) mozavir.

Clevetitor, substantiv
Sinonime: bârfitor, calomniator, defăimător, denigrator, ponegritor, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (turcism învechit) mozavir.  Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  Defăimat, adjectiv
Sinonime: bârfit, ponegrit, calomniat, blamat; (rar) cu reputație proastă, cu nume rău, infamant.  Defăimător, adjectiv
Sinonime: ponegritor, denigrator, detractor, calomniator, clevetitor, bârfitor, calomnios.

Defăimător, adverb
Sinonime: calomnios.  Denigra, verb
Sinonime: a vorbi de rău, a huli, a ponegri, a ponosi, a blama, a defăima, a cleveti, a calomnia, a bârfi, a discredita.  Denigrare, substantiv
Sinonime: calomniere, ponegrire, defăimare, discreditare.  Denigrat, adjectiv
Sinonime: calomniat, ponegrit, discreditat.  Denigrator, adjectiv și substantiv
Sinonime: ponegritor, defăimător, calomniator, detractor, bârfitor, clevetitor, denigrant.

Denigrator, adverb
Sinonime: calomnios.  Detracta, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a ponegri.  Ponoslui, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a denunţa, a discredita, a pârî, a ponegri, a reclama, a spune.  Pohlibui, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a ponegri.  Năpăstuire, substantiv
Sinonime: asuprire, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, împilare, oprimare, persecutare, ponegreală, ponegrire, ponegrire, șoaptă.  Mozavirie, substantiv
Sinonime: animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discordie, discreditare, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ponegreală, ponegrire, pornire, șoaptă, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.  Mozavirnic, adjectiv
Sinonime: bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.  Mozaviri, verb
Sinonime: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a ponegri.  Vitupera, verb
Sinonime: a anatemiza, a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a condamna, a defăima, a denigra, a discredita, a fulmina, a invectiva, a ponegri.  Negri, verb
Sinonime: (învechit și popular) a (se) acoperi (de nori), a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) murdări; (figurat) a defăima, a denigra, a ponegri.  Ocărât, adjectiv
Sinonime: înjurat, ponegrit; (învechit) rușinos.  Încondeiere, substantiv
Sinonime: decorare, desenare, împodobire, înfrumusețare, văpsire, vopsire; bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.  Ponegreală, substantiv
Sinonime: calomniere, ponegrire.  Înnegrire, substantiv
Sinonime: bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, bronzare, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, înnegreală, întunecare, murdărire, pătare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, voalare, (popular) cernire, (popular) cernit, (regional) cerneală.  Îngăla, verb
Sinonime: a jegoși, a mânji, a murdări, a păta; a ocărî, a ponegri; a cârcăli, a îmbredeli, a închipui, a lucra de mântuială, a lucra neîngrijit; a bâigui, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga, a îngâima, a îngâna, a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis.  Balamuție, substantiv (învechit)
Sinonime: bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (învechit și regional) blojitură, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) ponos, (regional) blojeritură.