Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Perverti
Perverti, verb
Sinonime: a corupe, a deprava, a strica, a vicia; a denatura, a deforma.  

Corupe
Corupe, verb
Sinonime: a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.  
Corupt (coruptă)
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.  
Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
Decădere
Decădere, substantiv feminin
Sinonime: regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.  
Desfătare
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

Desfățare, substantiv
Sinonime: (despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.  
Deşucheat (deşucheată)
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  
Înjosi
Înjosi, verb
Sinonime: a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.  
Otrăvi
Otrăvi, verb
Sinonime: a (se) intoxica, a (se) omorî, a ucide; a supăra, a necăji, a amărî, a învenina; a corupe, a perverti, a demoraliza.  
Seduce
Seduce, verb
Sinonime: a încânta, a captiva, a subjuga, a atrage; a ademeni, a corupe, a perverti.  
Seducţie
Seducţie, substantiv feminin
Sinonime: seducere, captivare, atracţie, fascinaţie; corupţie, ademenire, pervertire.  
Stricător (stricătoare)
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime: dăunător, vătămător, păgubitor; corupător, pervertitor, pervers.  
Corupător
Corupător, substantiv
Sinonime: distrugător, pervertitor, seducător.

Corupător, adjectiv
Sinonime: dezgustător, dăunător, depravant, groaznic, rău, poluator, poluant, seducător.  
Deboșa
Deboșa, verb
Sinonime: a perverti, a corupe, a deprava, a prostitua, a strica.

Deboșă, substantiv
Sinonime: exces, abuz de mâncare și de băutură; bacanală, beție, chef, depravare, orgie, sindrofie, turpitudine.  
Corupere
Corupere, substantiv
Sinonime: decădere, deformare, depravare, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradaţie; seducere.  
Declasa
Declasa, verb
Sinonime: a se degrada, a degenera, a decădea, a se perverti, a se corupe, a se vicia; a retrograda.  
Degradaţie
Degradaţie, substantiv
Sinonime: alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.  
Demoralizat
Demoralizat, adjectiv
Sinonime: descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.  
Descompunere
Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  
Destrăbăla
Destrăbăla, verb
Sinonime: a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.  
Deşănţare
Deşănţare, substantiv
Sinonime: corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Deşănţat
Deşănţat, adjectiv
Sinonime: obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.  
Dezmăţa
Dezmăţa, verb
Sinonime: a corupe, a decădea, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în dezmăț, a se desfrâna, a se destrăbăla, a perverti, a se strica, a se deprava; a deveni neglijent, a deveni dezordonat; a se deșănța.  
Polua
Polua, verb
Sinonime: a altera, a ancrasa, a contamina, a corupe, a denatura, a deveni nociv, a distruge, a face impur, a infecta, a infesta, a întina, a murdări, a perverti, a profana, a strica, a vicia.  
Impesta
Impesta, verb
Sinonime: a infecta, a împuți, a molipsi de ciumă, a molipsi de o boală contagioasă, a otrăvi, a polua, a răspândi un miros urât; (figurat) a corupe, a perverti.  
Putrejune
Putrejune, substantiv
Sinonime: (învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.  
Viciere
Viciere, substantiv
Sinonime: alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.  
Corupțiune
Corupțiune, substantiv
Sinonime: adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.  
Teşmenit
Teşmenit, adjectiv
Sinonime: (regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.  
Preacurvire
Preacurvire, substantiv
Sinonime: adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Preaiubire
Preaiubire, substantiv
Sinonime: adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Preacurvie
Preacurvie, substantiv (învechit)
Sinonime: adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Aselghie
Aselghie, substantiv (învechit)
Sinonime: corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Otrăvire
Otrăvire, substantiv
Sinonime: intoxicare, intoxicație, înveninare, otrăvit, poluare, toxemie, ucidere cu otravă; (figurat) corupere, pervertire.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie