Particular, substantiv
Sinonime: cetățean, individ, ins, om, persoană privată, quidam.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Particularist, adjectiv
Sinonime: autonomist, federalist, independentist.  Particularistic, adjectiv
Sinonime: individual, particular, personal, propriu.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Particulariza, verb
Sinonime: a individualiza, a singulariza.  Particularizare, substantiv
Sinonime: caracterizare, individualizare, individuație, personalizare.  Particularnic, adjectiv
Sinonime: confidenţial, individual, intim, particular, personal, propriu.  

---

Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.  Detaliu, substantiv neutru
Sinonime: accesoriu, amănunt, bagatelă, element secundar, fleac, fragment, lucru mărunt, particularitate.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Indice, substantiv neutru
Sinonime: ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.  Individual (individuală), adjectiv
Sinonime: personal, în persoană; singur, câte unul, particular, în particular, singular, original, specific.  Individualitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Nota, verb
Sinonime: a consemna, a adnota, a înregistra, a însemna, a marca, a indica; a califica, a aprecia, a preţui, a considera; a băga de seamă, a fi atent la (ceva).

Notă, substantiv feminin
Sinonime: însemnare, înregistrare, consemnare, notaţie, indicație, indiciu, socoteală; comunicare, înştiinţare, ştire, veste; calificativ, apreciere; nuanţă, trăsătură, aspect, particularitate.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Personal (personală), adjectiv
Sinonime: individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.  Privat (privată), adjectiv
Sinonime: particular, individual.  Singularitate, substantiv feminin
Sinonime: ciudăţenie, bizarerie, anomalie, curiozitate, originalitate, paradox, particularitate, raritate, unicitate, excentricitate.  Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  Excepție (excepții), substantiv feminin
Sinonime: anomalie, abatere, particularitate, singularitate; (cu excepția) afară de; (fără excepție) fără deosebire; (de excepție) excepțional; (termen juridic) incident, derogație.  Analitic, adjectiv
Sinonime: bazat pe analiză, circumstanțiat, detaliat, precis, minuțios, particularizat.  Diferenţia, verb
Sinonime: a (se) manifesta în mod deosebit, a (se) reliefa, a diferi, a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) particulariza, a (se) singulariza, a separa.  Hiponim, adjectiv
Sinonime: particular, specific.  Singularizare, substantiv
Sinonime: individualizare, particularizare.  Dialectalism, substantiv
Sinonime: particularitate dialectală, dialectism; regionalism.  Apanaj, substantiv
Sinonime: bun, caracteristică, esență, exclusivitate, monopol, natură, particularitate, prerogativă, privilegiu, proprietate, (variantă) apanagiu.  Individualizare, substantiv
Sinonime: caracterizare, izolare, particularizare, personalizare, singularizare, tipizare.  Obrăzalnic, adjectiv
Sinonime: individual, particular, personal, propriu.  Personalnic, adjectiv
Sinonime: individual, particular, personal, propriu.  Nuanţă (nuanțe), substantiv
Sinonime: caracter, conotație, diferență, grad, notă particulară; culoare, (învechit) vopsea, tentă, ton, tonalitate, varietate cromatică.  Personalicesc, adjectiv
Sinonime: individual, particular, personal, propriu.  Personaliza, verb
Sinonime: a individualiza, a particulariza, a personifica.  Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  Originalitate, substantiv
Sinonime: bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.  Individualizant, adjectiv
Sinonime: individualizator, particularizant.  Peculiaritate, substantiv (învechit)
Sinonime: distincție, particularitate, specificitate.  Partnic, adjectiv (învechit)
Sinonime: individual, particular, parțial, personal, propriu.

Partnic, substantiv (învechit)
Sinonime: participant, părtaș, tovarăș.  Părtnicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime: particular.  Autobiografic, adjectiv
Sinonime: de autobiografie, intim, particular, personal.  Conotație, substantiv
Sinonime: (lingvistică) semnificație, sens particular, (variantă) conotațiune.