Par, substantiv masculin
Sinonime: prăjină, parmac, pălimar.

Păr, substantiv masculin
Sinonime: şuviţă, coade.  Par avion, locuțiune adverbială
Sinonime: (expediat) prin avion.  Para, substantiv feminin
Sinonime: ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie.

Para, verb
Sinonime: a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara.

Pară, substantiv feminin
Sinonime: flacără, văpaie, foc.

Pâră, substantiv feminin
Sinonime: pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.  Parabal, substantiv
Sinonime: biută, protecție, scut.  Parabază, substantiv
Sinonime: digresie, digresiune.  Parabil, adjectiv
Sinonime: evitabil.  Parabolă, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.  Parabolic (parabolică), adjectiv
Sinonime: curbat; alegoric, simbolic.  Paracenteză, substantiv feminin
Sinonime: (medicină) miringotomie, puncţie.  Paracherniţă, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) mătrice, politrică, grâul-potârnichii, urzică-moartă, (învechit) parietarie.  Parachinezie, substantiv
Sinonime: (medicină) parakinezie, paramimie.  Parachinisi, verb
Sinonime: a îndemna, a stimula.  Parachinisis, substantiv
Sinonime: imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.  Pârâciune, substantiv (învechit)
Sinonime: calomnie, denunțare, pâră, pârâre.  Paraclază, substantiv
Sinonime: (geologie) falie.  Paraclis, substantiv neutru
Sinonime: capelă, bisericuță.  Paracliser, substantiv masculin
Sinonime: țârcovnic, cântăreţ, capelan.  Paraclisier, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: cântăreț de biserică, paracliser, țârcovnic, (învechit) clisiarh, (învechit) paraclisiarh, (învechit) paraeclisiarh, (regional) crâsnic, (regional) palamar.  Paradă, substantiv feminin
Sinonime: festivitate, ceremonie, demonstraţie, manifestaţie; defilare, cortegiu, convoi, alai; (figurat) ostentaţie, fală, exhibare.  Paradaisă, substantiv
Sinonime: (Transilvania și Oltenia) tomată, roșie.  Paradentoză, substantiv
Sinonime: (medicină) parodontoză.  Paradi, verb (familiar)
Sinonime: a (se) degrada, a (se) distruge, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza.  Paradiafonie, substantiv
Sinonime: diafonie.  Paradigmă, substantiv feminin
Sinonime: exemplu, model, pildă, mostră, probă.  Paradigmatic, adjectiv
Sinonime: exemplar, model.  Paradire, substantiv (popular și familiar)
Sinonime: distrugere, stricare, șubrezire, șubrezit.  Paradis, substantiv neutru
Sinonime: rai, eden; (figurat) splendoare, minunăţie.  Paradisiac (paradisiacă), adjectiv
Sinonime: edenic, minunat, încântător.  Paradit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, distrus, învechit, prăpădit, stricat, șubrezit, uzat.  Paraditor, substantiv
Sinonime: (argou) hoț, spărgător (de case).  Paraditură, substantiv
Sinonime: (familiar) lucru de proastă calitate, lucru deteriorat, lucru stricat, lucru uzat, obiect de proastă calitate, obiect stricat, obiect uzat.  Paradiziac, adjectiv
Sinonime: celest, divin, edenic, feeric, idilic, minunat, orgastic, paradisiac, splendid, strălucitor, sublim, (învechit) paradizic.  Paradosi, verb
Sinonime: a da, a închina, a încredinţa, a înmâna, a întinde, a învăța, a pleca, a preda, a remite, a supune, a transmite.  Paradosie, substantiv
Sinonime: predare.  Paradosire, substantiv
Sinonime: depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere.  Paradosis, substantiv
Sinonime: predare, raport, tradiție.  Paradosit, substantiv
Sinonime: depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere.

Paradosit, adjectiv (învechit)
Sinonime: predat; (în forma părădosit) împrăștiat, risipit.  Paradox, substantiv neutru
Sinonime: ciudăţenie, contradicţie, nepotrivire, absurditate, bizarerie.  Paradoxal (paradoxală), adjectiv
Sinonime: contradictoriu, ciudat, nepotrivit, straniu, ilogic, absurd.  Părădui, verb
Sinonime: a arunca, a azvârli, a cheltui, a deveni șubred, a distruge averi, a face să se părăduiască, a fi folosit în mod nechibzuit, a fi gata să se dărâme, a (se) irosi, a împrăştia, a măcina, a risipi, a zvârli, a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) părăgini, a (se) prăpădi, a (se) ruina, a (se) strica, a (se) șubrezi.  Părăduire, substantiv
Sinonime: aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, zvârlire.  Părăduit, adjectiv
Sinonime: cheltuit, dărăpănat, degradat, distrus, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.  Paraecleziarh, substantiv
Sinonime: ajutor de ecleziarh, paracliser, (învechit) paraclisiarh, (învechit) paraeclisiarh.  Parafă, substantiv feminin
Sinonime: pecete, sigil, ştampilă; iscălitură, semnătură.  Parafilie, substantiv
Sinonime: perversiune sexuală; abasiofilie, acrotomofilie, agalmatofilie, algolagnie, apotemnofilie, asfixie autoerotică, asfixiofilie, autoginefilie, bestialitate, biastofilie, cleptofilie, clismafilie, cropofilie, dacrifilie, dendrofilie, efebofilie, emetofilie, exhibiţionism, exobiofilie, fetișism sexual, formicofilie, froterism, gerontofilie, harpaxofilie, hebefilie, hibristofilie, homeovestism, infantilism, lactofilie, macrofilie, masochism, mecanofilie, mizofilie, naratofilie, necrofilie, ondinism, parțialism, pediofilie, pedofilie, pictofilie, pirofilie, podofilie, raptofilie, sadism, salirofilie, scatofilie, scatologie, somnofilie, teratofilie, transvestism, travestism, tricofilie, triolism, urolagnie, vampirism, vorarefilie, voyerism, zoofilie, zoosadism.  Paraflow, substantiv
Sinonime: (chimie) paraflau, paragel.  Parafrază, substantiv feminin
Sinonime: comentar, completare, explicare.  Parafulger, substantiv neutru
Sinonime: paratrăsnet.  Părăgeni, verb
Sinonime: a (se) părăgini.  Paragină, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărăpănătură, hardughie.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Abţine, verb
Sinonime: a evita, a se stăpâni, a se înfrâna, a se reţine, a nu participa, a se priva.  Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  Ajuns (ajunsă), adjectiv
Sinonime: îmbogăţit, bogat, cu situație, înstărit, parvenit, pricopsit.  Ajuta, verb
Sinonime: a sprijini, a da ajutor, a pune umărul, a susţine, a contribui, a coopera, a participa, a facilita.  Ajutător (ajutătoare), adjectiv
Sinonime: auxiliar, de sprijin, susţinător, participant, contribuitor.  Albit (albită), adjectiv
Sinonime: cărunt, cenuşiu (la păr).  Amărât (amărâtă), adjectiv
Sinonime: mâhnit, necăjit, trist, supărat, indispus; (figurat) uzat, ponosit, de aruncat, jerpelit, degradat, nenorocit, prăpădit, pârlit.  Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  Amesteca, verb
Sinonime: a combina, a împreuna, a îmbina, a asocia; a interveni, a (se) băga, a participa la (ceva), a se aglutina.  Amic, substantiv masculin
Sinonime: alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.  Amâna, verb
Sinonime: a nu face la timp, a lăsa la o parte, a păsui, a-şi lua un răgaz, a reporta, a întârzia (cu ceva).  Amorţi, verb
Sinonime: a înţepeni, a înlemni, a încremeni, a îngheţa (uşor), a paraliza, a înceta, a opri, a conteni, a adormi, a se anchiloza.  Apărător, substantiv masculin
Sinonime: ocrotitor, protector, salvator, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (figurat) reazem; avocat; fundaş.  Apreciere, substantiv feminin
Sinonime: evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.  Arde, verb
Sinonime: a se consuma prin foc, a (se) frige; a cădea pradă focului, a pârli, a înnegri; (figurat) a (se) păcăli, a (se) înşela, a fi tras pe sfoară; a calcina, a carboniza, a incinera.  Arest, substantiv neutru
Sinonime: carceră, închisoare, celulă, (familiar) răcoare, bulău, mititica, pârnaie.  Aromă, substantiv feminin
Sinonime: mireasmă, miros, parfum, odoare.  Ars (arsă), adjectiv
Sinonime: fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.  Audient (audientă), substantiv masculin
Sinonime: auditor, ascultător, cursant, student; participant.  Avantaja, verb
Sinonime: a idealiza, a înfrumuseța, a scoate în relief; a ajuta, a favoriza, a părtini, a privilegia, a proteja, a sluji, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a fățărnici.  Aviza, verb
Sinonime: a înştiinţa, a da de ştire, a trimite veste; a exprima o părere, a fi (sau nu) de acord; a face referat; a alerta, a anunța, a informa, a avertiza.  Babac, substantiv masculin (familiar)
Sinonime: tată, taică, tăicuţ, tătic, tătuc, tătucă, tătuţ, părinte.  Balsam, substantiv neutru
Sinonime: elixir, medicament, doctorie, leac, remediu, pomadă, unguent; miros, mireasmă, parfum; (figurat) alinare, mângâiere, consolare, uşurare.  Balustradă, substantiv feminin
Sinonime: parapet, parmaclâc, rampă; rezemătoare, reazem, sprijin.  Balustru, substantiv masculin
Sinonime: parmac, stâlp.  Ban, substantiv masculin
Sinonime: monedă, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse.  Bănănăi, verb
Sinonime: a se bălăbăni, a se clătina, a se legăna, a se mișca într-o parte și într-alta, a umbla șovăind.  Bănet, substantiv neutru
Sinonime: bani mulţi, parale cu ocaua, averi, capital.  Bănui, verb
Sinonime: a presupune, a intui, a presimţi, a întrezări; a suspecta; (regional) a regreta, a-i părea rău, a se căi.  Bănuţ (bănuţi), substantiv masculin
Sinonime: ban, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse, parai, bănişor; disc embrionar; (botanică) părăluţă, (regional la plural) bănuţei, (la plural) bănuţele, bumbuşor, butculiţă, fruşiţă, mărgărită, păscuţă, (la plural) rotoţele, scânteioară, scânteiuţă, floare-frumoasă, (la plural) floricele-frumoase.  Bătaie, substantiv feminin
Sinonime: altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.  Bătrân, substantiv masculin
Sinonime: moş, moşneag, unchiaş; (familiar) tată, părinte, bunic; (la plural) părinţii.  Biserică, substantiv feminin
Sinonime: lăcaş de închinăciune, templu, bazilică, catedrală, lăcaş de cult, capelă, paraclis; sanctuar; credință, religie.  Bizar (bizară), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anormal, baroc, ciudat, deconcertant, fantezist, grotesc, nebunesc, straniu, extravagant, excentric, curios, ieşit din comun, neobişnuit, sucit, cu manii, paradoxal.  Bizarerie, substantiv feminin
Sinonime: anomalie, ciudăţenie, curiozitate, extravaganţă, excentricitate, curiozitate, fantezie, bazaconie, monstruozitate, nebunie, originalitate, paradox, singularitate.  Blană, substantiv feminin
Sinonime: bundă, cojoc, haină îmblănită, piele de animal (cu păr cu tot), şubă, (învechit) nafea, (regional) șop; chingă, masă, scândură, spetează, stinghie, șestină, tinichea, (popular) pleoapă.  Brazdă, substantiv feminin
Sinonime: polog; răzor, arătură, (popular) brăzdătură; (figurat) urmă, dâră, făgaş, pârtie; zbârcitură, încreţitură, cută, îndoitură, crestătură; rid.

Brăzda, verb
Sinonime: a ara, a face făgaş, a face brazde; a se zbârci, a se cuta, a se rida.  Bronza, verb (reflexiv)
Sinonime: a se înnegri, a se negri, a se pârli, a se arde (la soare), a se prăji (la soare).  Bucată, substantiv feminin
Sinonime: fragment, parte, crâmpei, porţiune, bucătură, frântură, secţiune, tranşă, (Moldova) brac; lucrare (literară), compoziţie (muzicală).  Bucăţică, substantiv feminin
Sinonime: părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.  Buchet, substantiv neutru
Sinonime: mănunchi, (regional) chită; (figurat) aromă, miros, parfum, odoare.  Bucla, verb
Sinonime: a se încreţi, a se cârlionţa, a se ondula.

Buclă, substantiv feminin
Sinonime: zuluf, cârlionţ, încreţitură, inel (de păr), ondulă, șuviţă răsucită.  Buleandră, substantiv feminin (popular)
Sinonime: zdreanţă, cârpă, fleandură, (la plural) boarfe, catrafuse, boscârţe, buclucuri, bodrocuţe, lucruri, calabalâc, bagaj, haine ponosite; (depreciativ) femeie imorală, târfă, curvă, căzătură, cocotă, parașută.  Burtă, substantiv feminin
Sinonime: abdomen, pântec, stomac, (regional) foale; (figurat) convexitate, parte proeminentă (a unui obiect).  Burtă-verde, substantiv masculin (depreciativ)
Sinonime: filistin, parvenit, ciocoi, burghez; făţarnic, laş, mărginit.  Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.