Pământ, substantiv neutru
Sinonime: sol, scoarţă; uscatul; lut, tină, noroi; loc, teren, câmp, moşie; teritoriu, regiune, ţinut, ţară, patrie.  Pământean (pământeană), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, originar, indigen, aborigen, localnic; (figurat) muritor, ins.  Pămânţel, substantiv masculin
Sinonime: lutişor, pământ (puțin); (mineralogie) diatomit, kiselgur, pământ de diatomee, tripoli; (regional) pomințăl.  Pământenesc, adjectiv (învechit)
Sinonime: aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.  Pământeni, verb (regional)
Sinonime: a împroprietări, a se stabili, a se statornici.  Pământesc (pământească), adjectiv
Sinonime: aborigen, autohton, băștinaș, civil, de pe pământ, fizic, indigen, laic, lumesc, mirean, mirenesc, neaoș, pamântean, profan, terestru, trupesc, (figurat) omenesc, (ironic) prozaic, (învechit) pămentesc, (învechit) pămintesc, (învechit) pementesc, (învechit) pemintesc, (livresc) teluric, (rar) terian.  Pământit, adjectiv (regional)
Sinonime: cenușiu, întunecat, palid, pământiu; calic, necăjit, nevoiaș, prăpădit, sărac, sărman; (variantă) pămânțit, (variantă) pămințit.  Pământiu (pământie), adjectiv
Sinonime: cadaveric, cenușiu, galben, întunecat, livid, palid, (regional) pământit, (regional) pământos.  Pământos, adjectiv (regional)
Sinonime: cenușiu, întunecat, pământiu; (învechit) teros.  Pământuș, substantiv
Sinonime: pămătuf.  

---

Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Aluviune, substantiv feminin
Sinonime: aterisament, depozit aluvial, glod, imală, nămol, pământ adus de ape, sediment, (învechit) aluvion, (regional) pornosteală.  Arătură, substantiv feminin
Sinonime: ogor, ţarină, pamânt arat.  Argilă, substantiv feminin
Sinonime: caolin, clisă, humă, limon, lut, marnă, ocru, pământ, (învechit și regional) timă, (regional) hlei, (Transilvania) agiag.  Autohton (autohtonă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, localnic, de loc, aborigen, indigen, pământean, nativ, local.  Buşi, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a trânti, a bufni, a îmbrânci, a înghesui, a ghionti, a înghionti; a bate, a împinge.

Buşî, verb (regional)
Sinonime: a mărunţi pământul.  Cadavru, substantiv masculin
Sinonime: leş, hoit, stârv, rămăşiţe pământeşti, mortăciune; relicvă.  Cenuşiu (cenușie), adjectiv
Sinonime: fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (popular) sein, şoreciu, (regional) siv, (Muntenia) fumur, (învechit) plumbiu, sângepiu, (turcism învechit) bozafer; întunecat, pământiu, (regional) pământit, pământos; (figurat) ceţos.  Dărâma, verb
Sinonime: a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  Doborî, verb
Sinonime: a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.  Glie, substantiv feminin
Sinonime: brazdă, câmp, ogor, patrie, pământ, ţară, ţarină; (anatomie) nevroglie.  Glob, substantiv neutru
Sinonime: bulă, bulb, cilindru, crug, gogoaşă, lume, (articulat) pământul, planetă, scovârlie, sferă, sticlă, ţilindru, (rar) băşică, (regional) bulbuc, (regional) burlui; (locuțiune) (glob ocular) ochi.  Glod, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bulgăre (de pământ), cocoloș (de pământ), imală, mâl, mocirlă, nămol, noroi, tină.  Groapă, substantiv feminin
Sinonime: adâncitură, gaură, mormânt, puț, râpă, scobitură, scufundătură, surpătură, șanț, (învechit) foasă, (învechit) hambar în pământ, (Moldova şi Bucovina) bortă; (geografie) (groapă abisală) depresiune oceanică, fosă abisală.  Gunoi, substantiv neutru
Sinonime: bălegar, băligar, scamă, impuritate, murdărie, necurăţenie, (învechit) şterc, (Moldova şi Transilvania) goz, (prin Banat şi Transilvania) bucluc, (prin Bucovina şi Transilvania) şteah, (prin Oltenia) smian; (figurat) lepădătură, otreapă, lichea.

Gunoi, verb
Sinonime: a îngrășa cu gunoi de grajd, a îngrășa pământul cu gunoi, a murdări cu găinaț, a-și depune excrementele; (figurat) a slăbi extrem de mult.  Humă, substantiv feminin
Sinonime: argilă, lut, pământ.  Indigen (indigenă), adjectiv
Sinonime: autohton, aborigen, băştinaş, pământean, localnic, (învechit) indigean, (învechit) indigene.  Îngropa, verb
Sinonime: a înmormânta, a înhuma, a băga în pământ, (regional) a astruca; (figurat) a se retrage, a se însingura, a fugi de lume, a se izola, a se exila.  Înhuma, verb
Sinonime: a înmormânta, a îngropa, a pune în pământ, (regional) a astruca.  Întunecat (întunecată), adjectiv
Sinonime: cenușiu, confuz, difuz, echivoc, fără chef, fără lumină, haotic, imprecis, indefinit, indispus, încâlcit, închis, încruntat, încurcat, întristat, întunecos, mâhnit, mohorât, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, orb, pământiu, posomorât, rătăcit, sumbru, sur, tenebros, trist, tulburat, tulbure, vag, (popular) suriu, (regional) pământit, (regional) pământos.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Palid (palidă), adjectiv
Sinonime: pal, galben, livid, cadaveric, pământiu, vânăt, verzui, fără viaţă; (figurat) slab, şters, searbăd, spălăcit; nesubstanţial, inconsistent.  Lume, substantiv feminin
Sinonime: public, mulţime, omenire, societate; univers, cosmos, pământ; viaţă, existenţă, trai.  Lutos (lutoasă), adjectiv
Sinonime: argilos, pământos.  Maidan, substantiv neutru
Sinonime: câmp, teren, loc, pământ.  Mraniţă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: bălegar, băligar, gunoi, îngrăşământ, mrăniţău, pământ îngrășat.

Mrănița, verb
Sinonime: a îngrășa, a pune bălegar.  Muritor (muritoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: făptură, fiinţă, om, pământean.  Muşuroi, substantiv neutru
Sinonime: cuib, furnicar, mogâldeață, moviliță, ridicătură de pământ, (mușuroi înierbat) marghilă, (regional) măguiață; cârtiță, sobol; (variante) moșinoi, moșoroi, moșunoi.

Muşuroi, verb
Sinonime: a acoperi cu pământ, a face mușuroi, a grămădi, a îmbulzi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, (variantă) a moșoroi.  Nărui, verb
Sinonime: a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.  Ogor, substantiv neutru
Sinonime: ţarină, pârloagă, pământ, hat.  Planta, verb
Sinonime: a sădi, a pune în pământ, a îngropa.

Plantă, substantiv feminin
Sinonime: vegetală.  Răşlui, verb
Sinonime: a despica, a desprinde, a ciunti, a decoji, a decortica; a răpi, a cotropi, a distruge, a pustii, a rade de pe faţa pământului; a risipi, a prăpădi, a irosi.  Sol, substantiv masculin şi substantiv neutru
Sinonime: emisar, ambasador, delegat, vestitor, trimis; pământ, teren.  Spulbera, verb
Sinonime: a risipi, a împrăştia, a destrăma, a nimici, a face una cu pământul.  Tarla, substantiv feminin
Sinonime: hotar, limită, margine; parte, pământ.  Teluric (telurică), adjectiv
Sinonime: pământesc, terestru.  Terasă, substantiv feminin
Sinonime: platformă, verandă, balcon.

Terasa, verb
Sinonime: a consolida (cu pământ), a executa terasamente, a înzestra cu terase.  Teren, substantiv neutru
Sinonime: loc, regiune, parcelă, porţiune, lot; pământ, sol; (figurat) domeniu, sector.  Terestru (terestră), adjectiv
Sinonime: pământesc, teluric.  Tină, substantiv feminin
Sinonime: noroi, pământ, lut.  Ţărână, substantiv feminin
Sinonime: pământ; (figurat) oseminte.  Uman (umană), adjectiv
Sinonime: omenesc, omenos; blând, milos, cumsecade, blajin, bun, caritabil; pământesc, terestru.  Univers, substantiv neutru
Sinonime: lume, cosmos; globul terestru, crugul pământesc, pământul.  Uscat, substantiv neutru
Sinonime: pământ; ţărm.  Îmburda, verb (regional)
Sinonime: a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.  Alună, substantiv
Sinonime: (botanică) (alună americană) alună de pământ; (alună de pământ) arahidă, alună americană.  Arahidă, substantiv
Sinonime: alună de pământ.  Acerina, verb
Sinonime: (Banat) a atârna, a trage la pamânt.  Civil, adjectiv
Sinonime: cetăţenesc; (învechit şi popular) pământesc.  Continent, substantiv
Sinonime: microcontinent, pământ, subcontinent, supercontinent; Africa, America, Antarctica, Asia, Australia, Bătrânul Continent, Eurasia, Europa, Oceania, Terra.