Orbi, verb
Sinonime: a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.  Orbiciune, substantiv (învechit)
Sinonime: orbire, pierdere a vederii, (învechit) orbie, (învechit) orbime.  Orbicular, adjectiv
Sinonime: circular, globular, orbiculat, rotund, sferic, sferiform, sferoidal; (substantivat) sfincter.  Orbire, substantiv feminin
Sinonime: cecitate; (figurat) rătăcire, inconştienţă, nebunie.  Orbit, adjectiv
Sinonime: lipsit de vedere, cu vederea slăbită; (la figurat) cu mintea întunecată, fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit; fermecat, fascinat, uluit.  Orbită, substantiv
Sinonime: cerc, rond, (învechit şi popular) crug; elipsă, rotație, tur; (anatomie) cavitate, (popular) găvan, scovârlie, văgăună, (învechit şi regional) melci; (la figurat) sferă de activitate, sferă de influență.

Orbita, verb
Sinonime: a gravita, a se învârti pe o anumită orbită.  Orbitor, adjectiv
Sinonime: ebluisant, (figurat) uluitor.  

---

Cecitate, substantiv feminin
Sinonime: (medicină) ablepsie, orbire; (cecitate diurnă) hemeralopie, (popular) orbul găinilor; (cecitate verbală) alexie.  Chiorî, verb
Sinonime: a orbi; (reflexiv) a se uita cu atenţie, a se holba, a căsca ochii.  Circular (circulară), adjectiv
Sinonime: rotund, (rar) rond, (popular) rotilat, rotocol, (regional) rotocolit, (livresc) orbicular, rotativ, giratoriu, rotat.  Crug, substantiv neutru
Sinonime: orbita unei planete; ciclu solar, ciclu lunar; bolta cerească.  Elipsă, substantiv feminin
Sinonime: omitere, omisiune, lipsă, neglijare, uitare, absență; oval, orbită, tur.  Găvan, substantiv neutru
Sinonime: adâncitură, cavitate, coastă, crov, dâmb, deluşor, dolmă, gaură, hău, movilă, orbită, prăpastie, scobitură; blid, borcan, chisea, farfuriuță, lingură, polonic, scafă, strachină.  Luminos (luminoasă), adjectiv
Sinonime: strălucitor, senin, clar, limpede, evident, strălucit, orbitor, flamboaiant, fulgurant, exploziv, fulminant, radiant, radios, strigător, răsunător, rezonant.  Orbeşte, adverb
Sinonime: pe dibuite, la întâmplare, nebuneşte, în mod inconştient, pătimaş, fără raţiune, orbiș.  Traiectorie, substantiv feminin
Sinonime: cale, curbă, cursă, direcție, drum, itinerar, linie, mișcare, orbită, parabolă, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marșrut, (figurat) carieră profesională, (figurat) evoluție, (învechit, în Moldova) șleau; (variante învechite) trajectorie, trajetorie.  Viu (vie), adjectiv
Sinonime: însufleţit, trăitor, animat; plin de viaţă, plin de energie, dinamic, intens, puternic, (despre sunete) răsunător, pătrunzător, puternic; strălucitor, aprins, tare, orbitor, luminos.  Ablepsie (ablepsii), substantiv feminin (medical)
Sinonime: lipsă a vederii; cecitate; orbire.  Ambliopie, substantiv
Sinonime: amauroză, cecitate, orbire.  Giraţie, substantiv
Sinonime: circumvoluție, circumvoluțiune, orbită, revoluție, rotaţie, tur, virvoltă.  Revoluțiune, substantiv
Sinonime: agitație, bulversare, cataclism, insurecție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, revoluție, schimbare, sedițiune, subversiune, transformare; cerc, ciclu, circuit, curbă, girație, înconjur, orbită, perioadă, rotație, tur.  Anoftalmie, substantiv
Sinonime: (medicină) anopsie, orbie.  Întunecător, adjectiv
Sinonime: (figurat) orbitor.  Ebluisa, verb
Sinonime: (despre lumină) a întuneca vederea, a lua ochii, a orbi; (la figurat) a surprinde, a uimi, a ului.  Ebluisare, substantiv
Sinonime: întunecare (momentană), orbire; (figurat) surprindere, (figurat) uluire.  Ebluant, adjectiv (învechit)
Sinonime: ebluisant, orbitor.