Oratorește, adverb
Sinonime: ca oratorii, (învechit) în proză.  Oratoric, adjectiv
Sinonime: de orator, declamator, oratorial, (învechit) oratoriu.  Oratorie, substantiv feminin
Sinonime: elocvenţă, retorică.  Oratorism, substantiv
Sinonime: oratorie.  Oratoriu, substantiv neutru
Sinonime: cantată.  

---

Predicator, substantiv masculin
Sinonime: conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.  Retor, substantiv masculin
Sinonime: orator.  Retoric (retorică), adjectiv
Sinonime: oratoric; (figurat) pompos, emfatic, afectat, nenatural, pretenţios, bombastic, umflat.  Tiradă, substantiv feminin
Sinonime: discurs, cuvântare, retorică, oratorie.  Conferenţiar, substantiv
Sinonime: orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.  Cuvântător, adjectiv
Sinonime: orator, vorbitor.

Cuvântător, substantiv
Sinonime: conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.  Declamator, substantiv
Sinonime: evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.  Debater, substantiv (englezism)
Sinonime: orator, vorbitor.  Predicant, substantiv
Sinonime: capelan, ministru protestant, moralist, orator, pastor, predicator, preot, retor, vicar.  Spicher, substantiv
Sinonime: animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.  Congregaționist, substantiv
Sinonime: cleric, iezuit, lazarist, oratorian, protestant.  Ritorie, substantiv (învechit)
Sinonime: discurs, elocvenţă, oratorie, retorică.  Discutător, substantiv (învechit)
Sinonime: argumentator, orator, rezoner, sofist, șicanator, șicanier, vorbitor, (învechit) disputător.  Cozeur, substantiv
Sinonime: orator, vorbitor.  Merism, substantiv
Sinonime: diereză oratorică.  Larariu, substantiv
Sinonime: (antichitate) altar, oratoriu.