Orator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.
Oratore, substantiv (învechit)
Sinonime:
orator.
Oratorește, adverb
Sinonime:
ca oratorii, (învechit) în proză.
Oratoric, adjectiv
Sinonime:
de orator, declamator, oratorial, (învechit) oratoriu.
Oratorie, substantiv feminin
Sinonime:
elocvență, oratorism, retorică, (învechit) limbuție, (învechit) ritorie; oratoriu.
Oratorism, substantiv
Sinonime:
oratorie.
Oratoriu, substantiv neutru
Sinonime:
cantată, orație, (învechit) capelă, (învechit) paraclis, (rar) oratorie.
Predicator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.
Retor, substantiv masculin Sinonime:
orator.
Retoric (retorică), adjectiv Sinonime:
oratoric; (figurat) pompos, emfatic, afectat, nenatural, pretenţios, bombastic, umflat.
Tiradă, substantiv feminin Sinonime:
discurs, cuvântare, retorică, oratorie.
Conferenţiar, substantiv
Sinonime:
orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Declamator, substantiv
Sinonime:
evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.
Debater, substantiv (englezism)
Sinonime:
orator, vorbitor.
Predicant, substantiv
Sinonime:
capelan, ministru protestant, moralist, orator, pastor, predicator, preot, retor, vicar.
Spicher, substantiv
Sinonime:
animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.
Congregaționist, substantiv
Sinonime:
cleric, iezuit, lazarist, oratorian, protestant.
Ritorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
discurs, elocvenţă, oratorie, retorică.
Discutător, substantiv (învechit)
Sinonime:
argumentator, orator, rezoner, sofist, șicanator, șicanier, vorbitor, (învechit) disputător.
Cozeur, substantiv
Sinonime:
orator, vorbitor.
Merism, substantiv
Sinonime:
diereză oratorică.
Larariu, substantiv
Sinonime:
(antichitate) altar, oratoriu.
Vorbitor, adjectiv
Sinonime:
comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu. Vorbitor, substantiv
Sinonime:
alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.
