Onest (onestă), adjectiv
Sinonime: cinstit, de treabă, corect, la locul lui, drept, imparţial, obiectiv, corect.  Onestate, substantiv
Sinonime: cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.  Onestie, substantiv
Sinonime: cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.  Onestitate, substantiv
Sinonime: cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.  

---

Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Bună-credinţă, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, onestitate, cumsecădenie, francheţe, fidelitate, devotament, lealitate, loialitate.  Camaraderesc (camaraderească), adjectiv
Sinonime: prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.  Cavaler, substantiv masculin
Sinonime: nobil, aristocrat; ostaş, luptător; (om) generos, civilizat, nobil, amabil, binevoitor, binecrescut, leal, atent, politicos, onest; holtei, burlac, flăcău tomnatic, celibatar, june, (familiar) becher.  Cavalerism, substantiv neutru
Sinonime: vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.  Cinste, substantiv feminin
Sinonime: onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.  Cinstit (cinstită), adjectiv
Sinonime: onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Corectitudine, substantiv feminin
Sinonime: probitate, cinste, onestitate, cumsecădenie.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.  Cumsecădenie, substantiv feminin
Sinonime: onestitate, bună credinţă, fidelitate, sinceritate.  Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime: dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.  Demn (demnă), adjectiv
Sinonime: respectabil, onest, dintr-o bucată, cu prestigiu, vrednic, mândru.  Deschis, adverb
Sinonime: făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc.

Deschis, adjectiv
Sinonime: cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.  Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime: adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.  Franc (francă), adjectiv
Sinonime: sincer, deschis, loial, corect, cinstit, onest, neprefăcut.  Francheţe, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, loialitate, consecvenţă, corectitudine, onestitate, cinste.  Incoruptibil (incoruptibilă), adjectiv
Sinonime: integru, cinstit, dintr-o bucată, onest, moral.  Integritate, substantiv feminin
Sinonime: cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.  Integru (integră), adjectiv
Sinonime: cinstit, onest, incoruptibil, corect.  Larg (largă), adjectiv
Sinonime: întins, extins, cuprinzător, încăpător, vast, mare, amplu, spaţios; comod, nestingherit, nestânjenit, nesupărător; onest, generos, galanton.  Leal (leală), adjectiv
Sinonime: cinstit, corect, sincer, onest, franc, moral, cumsecade.  Lealitate, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, onestitate, francheţe, bunăcredinţă.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Probitate, substantiv feminin
Sinonime: cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.  Vrednic (vrednică), adjectiv
Sinonime: harnic, capabil, îndemânatic, destoinic, activ, muncitor; (figurat) demn, cinstit, onest.  Vrednicie, substantiv feminin
Sinonime: hărnicie, capacitate, îndemânare, pricepere; vitejie, curaj, temeritate; cinste, demnitate, onestitate.  Conştiinţă, substantiv
Sinonime: gândire, inimă, intuiție, înţelegere, onestitate, putere, reprezentare, sentiment, simț, suflet.  Curăţie, substantiv
Sinonime: candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.  Rectitudine, substantiv
Sinonime: exactitudine, fermitate, inflexibilitate, rigoare; (figurat) spirit de dreptate, onestitate.  Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime: edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.  Neademenit, adjectiv
Sinonime: cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.  Prob, adjectiv
Sinonime: cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, loial, necoruptibil, onest.  Incoruptibilitate, substantiv
Sinonime: cinste, inalterabilitate, integritate, onestate, onestie, onestitate, probitate, (tehnică) imputrescibilitate.  Fair, adjectiv și adverb
Sinonime: (în mod) cinstit, corect, loial, onest.  Nemitarnic, adjectiv
Sinonime: (învechit) cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.  Probita, substantiv (învechit)
Sinonime: cinste, integritate, onestitate.  Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime: amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.  Onorabilitate, substantiv
Sinonime: cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, probitate, respectabilitate.  Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime: impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.  Probătate, substantiv (învechit)
Sinonime: autenticitate, cinste, integritate, onestitate, probitate, valabilitate, valoare.