Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  Largheţe, substantiv feminin
Sinonime: dărnicie, generozitate, bunătate, înţelegere, omenie.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime: agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.  Suflet, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.  Umanitar (umanitară), adjectiv
Sinonime: altruist, bun, caritabil, caritativ, cu grijă de om, filantropic, generos, omenos, plin de omenie, umanist.  Animalitate, substantiv
Sinonime: josnicie, bestialitate, sălbăticie; lubricitate, poftă; lipsă de omenie, dobitocie.  Mansuetudine, substantiv
Sinonime: altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.  Sfârnar, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) comerciant, geambaş, negustor; om lipsit de omenie, om murdar; (variantă) sfirnariu.  Ogod, substantiv
Sinonime: (învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.  Omenesc, adjectiv
Sinonime: afabil, altruist, android, antropoid, binefăcător, binevoitor, blând, caritabil, clar, clement, convenabil, filantrop, generos, indulgent, inteligibil, muritor, pământean, pământesc, plin de omenie, prietenos, rezonabil, social, terestru, terian, tolerant, uman, umanitar, umanoid, (popular) creștinesc, (popular) țărănesc.  Omeneşte, adverb
Sinonime: binevoitor, cu bunăvoință, cu omenie, cumsecade.