Om, substantiv masculin
Sinonime: bărbat, ins, persoană.  Om-sandvici, substantiv
Sinonime: om-reclamă, om-sandviș, om-sendviș.  Omagia, verb
Sinonime: a apoteoza, a cânta, a cinsti, a elogia, a exalta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (învechit) a făli, (învechit) a pohfăli, (învechit) a preacânta, (învechit) a preaînălța, (învechit) a prealăuda, (învechit) a prearădica, (învechit) a ridica, (învechit) a slavoslovi.  Omagial, adjectiv
Sinonime: de omagiu.  Omagiere, substantiv
Sinonime: elogiere.  Omăgiță, substantiv (regional)
Sinonime: omag.  Omagiu, substantiv neutru
Sinonime: stimă adâncă, elogiu, respect, consideraţie, admirație, veneraţie.  Omaj, substantiv (învechit)
Sinonime: omagiu.  Omăt, substantiv neutru
Sinonime: zăpadă, nea, ninsoare.  Ombilic, substantiv neutru
Sinonime: buric.  Ombră, substantiv
Sinonime: (geologie) humă neagră, pământ de Siena.  Omenesc, adjectiv
Sinonime: afabil, altruist, android, antropoid, binefăcător, binevoitor, blând, caritabil, clar, clement, convenabil, filantrop, generos, indulgent, inteligibil, muritor, pământean, pământesc, plin de omenie, prietenos, rezonabil, social, terestru, terian, tolerant, uman, umanitar, umanoid, (popular) creștinesc, (popular) țărănesc.  Omeneşte, adverb
Sinonime: binevoitor, cu bunăvoință, cu omenie, cumsecade.  Omeni, verb (popular)
Sinonime: a ospăta, a cinsti, a trata.  Omenime, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) lume (multă), mulțime, omenire, umanitate.  Omenire, substantiv feminin
Sinonime: lume, univers, umanitate.  Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime: amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.  Omenitor, adjectiv
Sinonime: ospitalier, (învechit) omenitoriu.  Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime: agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.  Omeopatie, substantiv (învechit)
Sinonime: homeopatie.  Omerta, substantiv
Sinonime: cârdășie, codul de tăcere, complicitate, legea tăcerii, mafie.  Omet, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) lume, popor; (învechit) nămete, omăt; (învechit) tiv, tivitură.  Omfalocel, substantiv
Sinonime: (medicină) hernie ombilicală.  Omfaloragie, substantiv
Sinonime: (medicină) hemoragie ombilicală.  Omicid, adjectiv și substantiv
Sinonime: homicid.  Omida, verb (regional)
Sinonime: a curăța de omizi, (regional) a omizi.  Omiji, verb (regional)
Sinonime: a clipi, a miji (de ziuă), (regional) a omizi.  Omilie, substantiv feminin
Sinonime: predică.  Omisie, substantiv
Sinonime: omisiune.  Omisiune, substantiv feminin
Sinonime: neglijare, uitare, lipsă, lacună, scăpare.  Omisiv, adjectiv
Sinonime: cu omisiuni, incomplet, lacunar.  Omite, verb
Sinonime: a neglija, a uita, a trece cu vederea, a lăsa de o parte, a eluda.  Omiza, verb (regional)
Sinonime: a curăța de omizi, (regional) a omida, (regional) a omizi.  Omizi, verb (regional)
Sinonime: a clipi, a se face ziuă, a zâmbi, (regional) a omiji; a curăța de omizi, (regional) a omida, (regional) a omiza.  Omnă, substantiv (regional)
Sinonime: ocnă.  Omneputință, substantiv
Sinonime: omnipotență.  Omnibus, substantiv
Sinonime: omnibuz, autobuz (cu etaj).  Omnibuz, substantiv
Sinonime: (vehicul pentru transportul în comun) autobuz, trăsură, (variantă) omnibus.  Omnidirecțional, adjectiv
Sinonime: multidirecțional.  Omnipotent (omnipotentă), adjectiv
Sinonime: atotputernic, autocrat, cu autoritate absolută, invincibil, invulnerabil.  Omnipotenţă, substantiv
Sinonime: absolutism, atotputernicie, autoritate absolută, dominație, invincibilitate, invulnerabilitate, putere nelimitată, (variantă învechită) omneputință.  Omniprezent, adjectiv
Sinonime: ubicuu, ubicuitar, ubicvist.  Omniprezenţă, substantiv
Sinonime: simultaneitate, ubicuitate.  Omniscient, adjectiv
Sinonime: atotștiutor, erudit, instruit, savant, universal.  Omnisciență, substantiv
Sinonime: cunoaștere, știință.  Omnium, substantiv
Sinonime: (sport) competiție, cursă.  Omnivor, adjectiv
Sinonime: (biologie) pantofag, plurivor, polifag.  Omodoxie, substantiv (învechit)
Sinonime: comunitate de credință.  Omofilie, substantiv (învechit)
Sinonime: înrudire.  Omofon (omofonă), adjectiv
Sinonime: omonim.  Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Animal, substantiv neutru
Sinonime: vietate, făptură, vieţuitoare; fiară, jivină, dobitoc, vită, creatură, lighioană, (figurat) om grosolan.  Apaş, substantiv masculin
Sinonime: tâlhar, asasin, ucigaş, hoţ, om de nimic; derbedeu, huligan, haimana, golan.  Aproapele, substantiv masculin
Sinonime: semen, om, individ, persoană.  Armonie, substantiv feminin
Sinonime: acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.  Asasina, verb
Sinonime: a omorî, a ucide, a suprima, a lichida, a trimite pe lumea cealaltă, a executa.  Asasinat, substantiv neutru
Sinonime: omor, ucidere, crimă, omucidere; (familiar) lichidare, executare.

Asasinat, adjectiv
Sinonime: omorât.  Atentat, substantiv neutru
Sinonime: agresiune, asasinat, atac, atentare, atingere, camuflet, complot, crimă, delict, fărădelege, infracţiune, ofensă, sacrilegiu, tentativă de omor, ultraj, viol, violare, violență.  Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Bărbat, substantiv masculin
Sinonime: om; soţ.  Blajin (blajină), adjectiv
Sinonime: blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.  Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Bonz, substantiv masculin
Sinonime: budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.  Brigand, substantiv masculin
Sinonime: tâlhar, hoţ, bandit, gangster, pirat, rechin; om necinstit; canalie, scelerat, ticălos, vandal.  Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  Buric, substantiv neutru
Sinonime: ombilic; (figurat) mijloc, centru; miez.  Cald (caldă), adjectiv
Sinonime: călduros, pus la foc, încins; proaspăt, de curând, nou, recent; (figurat) amabil, binevoitor, cordial, prietenos, afectuos, sincer, bun, omenos.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Catâr, substantiv masculin
Sinonime: măgar, asin; om încăpăţânat, îndărătnic.

Catar, substantiv
Sinonime: guturai.  Căciulă, substantiv feminin
Sinonime: cușmă, passe-montagne, pălărie, șapcă; (figurat, popular) cap, individ, ins, om, persoană.  Cămătar, substantiv masculin
Sinonime: (învechit) camatnic, cămătarnic, cămătaş, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf; (figurat) om zgârcit, interesat, lipsit de scrupule.  Căpcăun, substantiv masculin
Sinonime: canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.  Cărturar, substantiv masculin
Sinonime: învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.  Căsăpi, verb (popular)
Sinonime: a tăia, a omorî, a ucide, a măcelări, a distruge.  Căzătură, substantiv feminin
Sinonime: cădere; (depreciativ) om bătrân, neputincios; (figurat) ins imoral, depravat, corupt.  Cineva, pronume
Sinonime: oarecare, oarecine, vreunul; (familiar) om de valoare, personalitate, somitate.  Cioflingar, substantiv masculin
Sinonime: om de nimic, secătură, pierde-vară, vagabond.  Cordon, substantiv neutru
Sinonime: centură, curea, cingătoare, brâu, şerpar, (regional) bată, betelie, lentă, şnur; frontieră, graniţă, hotar, limită teritorială; (geografie) (cordon litoral) lido, perisip, săgeată litorală; (anatomie) (cordon ombilical) ombilic.  Creatură, substantiv feminin
Sinonime: fiinţă, făptură, om, ins, persoană, individ.  Crimă, substantiv feminin
Sinonime: ucidere, omor, asasinat, moarte, omorâre, omucidere, (livresc) homicid, (învechit) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură.  Criminal (criminală), adjectiv și substantiv
Sinonime: ucigaş, asasin, nelegiuit, bandit, omorâtor, (livresc) homicid, (rar) omucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ; (adjectiv) (învechit) criminalicesc.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: bun, la locul lui, onest, corect, loial, de bună credinţă, de treabă, cinstit; prietenos, blând, blajin, paşnic, calm, îngăduitor, tolerant, educat, politicos, cuviincios, binecrescut.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, omeneşte.  Curăţa, verb
Sinonime: a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.  Custură, substantiv feminin
Sinonime: lamă, tăiș, ascuțiș, briceag, cuțit, fier, limbă; placă de metal; ferăstrău, firez; fierul coasei; ciorsă, bleau; daltă; brăzdar de plug; creastă stâncoasă de munte, karling; om cu apucături rele, hoț, custurar.  Decima, verb
Sinonime: (învechit) a zeciui, (figurat) a secera; a distruge, a omorî, a nimici, a suprima, a masacra.  Dedicaţie, substantiv feminin
Sinonime: închinare, omagiu, consacrare.  Dobitoc, substantiv neutru
Sinonime: animal, vită; om prost, tâmpit, om fără socoteală, nătâng.  Domn, substantiv masculin
Sinonime: stăpân, posesor, jupân; domnitor, voievod, prinţ, rege, monarh; om bogat, aristocrat, nobil; (Domnul) Dumnezeu, Isus Hristos; cucon, (învechit şi familiar) musiu, (grecism învechit) chir, (italienism învechit) signor; bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.  Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Elipsă, substantiv feminin
Sinonime: omitere, omisiune, lipsă, neglijare, uitare, absență; oval, orbită, tur.  Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  Exalta, verb
Sinonime: a se înflăcăra, a se entuziasma, a se încânta, a se aprinde; a proslăvi, a glorifica, a preamări, a ridica în slăvi, a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a slăvi, a venera.  Extermina, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a ucide, a omorî, a stârpi, a prăpădi (în masă).  Farsor, substantiv masculin
Sinonime: păcălici, poznaş, glumeţ, bufon, clovn, umorist; om neserios, mincinos, excroc, înşelător, impostor, șarlatan.  Făli, verb
Sinonime: a se mândri, a (se) lăuda, a se făloși, a se fuduli, a se îngâmfa, a fi înfumurat, a fi mândru, a fi trufaş, a fi semeţ, a fi arogant; a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a exalta.  Fătălău, substantiv masculin
Sinonime: hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.  Figura, verb
Sinonime: a fi prezent, a nu lipsi, a apare, a se găsi, a se afla, a exista; a juca (teatru), a deţine un rol; a(-și) închipui, a(-și) imagina, a(-și) înfăţişa, a(-și) reprezenta, a vedea.

Figură, substantiv feminin
Sinonime: chip, faţă, obraz, mutră, persoană, om, ins, individ, tip, efigie, fizionomie, mină, portret, profil, siluetă; aparență, aspect, clișeu, conformație, formă, ilustrație, desen, schiţă, imagine, simbol, piesă, poziţie, reprezentare, schemă, tablou, vinietă; (figură de stil) trop, (învechit) shimă, alegorie, hipotipoză, litotă, metaforă.