Ocărâre, substantiv
Sinonime:
defăimare, desconsiderare, dojană, insultă, mustrare, ocară, (regional) ocărire.
Bălăcăreală, substantiv (familiar)
Sinonime:
admonestare, ceartă, ocară, ocărâre, scandal.
Înjurare, substantiv
Sinonime:
înjurat, înjurătură, ocărâre, (învechit) suduire, (rar) ofensă verbală.
Bărătare, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, (Oltenia) predestinare, (Vidin-Timoc) văitare.
Bărătat, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, (Oltenia) predestinare, (regional) bărătare, (Vidin-Timoc) văitare. Bărătat, adjectiv (regional)
Sinonime:
certat, ocărât, (Oltenia) predestinat, (Vidin-Timoc) văitat.
Bărătăit, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, predestinare, văitare. Bărătăit, adjectiv (regional)
Sinonime:
certat, ocărât, predestinat, văitat.
Bărătăire, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, predestinare, văitare.
Bărățire, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, predestinare, văitare.
Bărățit, substantiv (regional)
Sinonime:
certare, ocărâre, predestinare, văietare, văitare, (regional) bărățire. Bărățit, adjectiv (regional)
Sinonime:
certat, ocărât, predestinat, văietat, văitat.
Lehăit, substantiv (învechit)
Sinonime:
bârfire, defăimare, ocărâre, taifas, trăncăneală.
