Obraz, substantiv neutru Sinonime:
faţă, figură, chip; persoană, ins, personaj; (învechit) rang, condiţie, stare socială.
Obrăza, verb
Sinonime:
a dojeni, a mustra, a obrăzi, a probozi.
Obrăzalnic, adjectiv
Sinonime:
individual, particular, personal, propriu.
Obrăzar, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
mască.
Obrăzariu, substantiv (învechit)
Sinonime:
obrăzar.
Obrăzat, adjectiv
Sinonime:
(regional) rușinos, sfiicios, sfios, timid.
Obrăzi, verb (învechit)
Sinonime:
a certa, a obrăza, a ocărî, a se face de ocară, a se face de râs, a se supăra, (învechit) a obrăzui.
Obraznic (obraznică), adjectiv Sinonime:
neruşinat, impertinent, insolent, lipsit de respect, fără ruşine, cu tupeu, prea îndrăzneţ.
Obrăznicătură, substantiv
Sinonime:
ființă obraznică, obraznic; (ornitologie) codobatură, prundar, prundaş.
Obrăznicie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, impertinenţă, insolență, măgărie, morgă, neastâmpăr, necuviinţă, neobrăzare, nerușinare, prezumție, sfidare, sfruntare, trufie, tupeu, (învechit) îndrăzneală, (popular și familiar) țâfnă, (rar) semeție.
Obrăznicitură, substantiv
Sinonime:
obrăznicătură.
Obrăzui, verb (învechit)
Sinonime:
a înfățișa, a obrăzi, a reda, a reprezenta, a schița; a circumcide, a obrezui.
Obrăzuire, substantiv (regional)
Sinonime:
circumcizie, (învechit) obrezuire.
Botos (botoasă), adjectiv
Sinonime:
buzat, buzos, dizgrațios, râtos, urât, (regional) gurilățel, (regional) îmbotit; (figurat) arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, supărat, trufaș, țanțoș, ursuz.
Cherestea, substantiv feminin Sinonime:
lemnărie; (jargon) obraz, faţă, bun simț.
Chip, substantiv neutru Sinonime:
înfăţişare, faţă, obraz, figură; fizionomie; (jargon) mutră, moacă; desen, imagine; mod, fel, gen, modalitate, posibilitate. Chip, adverb
Sinonime:
(la plural, articulat) cică, (prin Transilvania) maramchipu.
Falcă, substantiv feminin
Sinonime:
maxilar, mandibulă, maxilă; obraz, față; menghină; talpă la sanie.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Faţă, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent. Făta, verb
Sinonime:
a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui. Fâţă, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.
Figura, verb
Sinonime:
a fi prezent, a nu lipsi, a apare, a se găsi, a se afla, a exista; a juca (teatru), a deţine un rol; a(-și) închipui, a(-și) imagina, a(-și) înfăţişa, a(-și) reprezenta, a vedea. Figură, substantiv feminin
Sinonime:
chip, faţă, obraz, mutră, persoană, om, ins, individ, tip, efigie, fizionomie, mină, portret, profil, siluetă; aparență, aspect, clișeu, conformație, formă, ilustrație, desen, schiţă, imagine, simbol, piesă, poziţie, reprezentare, schemă, tablou, vinietă; (figură de stil) trop, (învechit) shimă, alegorie, hipotipoză, litotă, metaforă.
Fizionomie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, aspect, chip, faţă, figură, înfăţişare, exterior, aer, expresie, mină, obraz, (învechit şi popular) boi, (regional) săbaş, (învechit) schimă, vedere, (familiar) mutră, (livresc) facies, mască, configurație; originalitate, singularitate, specificitate.
Golănie, substantiv feminin Sinonime:
mojicie, obrăznicie, măgărie, necuviinţă.
Grosolănie, substantiv feminin
Sinonime:
atitudine grosolană, bădărănie, brutalitate, dobitocie, fire de om grosolan, impertinenţă, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, manifestare de om grosolan, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviinţă, nedelicateţe, nepoliteţe, obrăznicie, râtănie, ţărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie.
Impertinent (impertinentă), adjectiv Sinonime:
necuviincios, obraznic, insolent, nerespectuos.
Impoliteţe, substantiv feminin
Sinonime:
bădărănie, dezinvoltură, grosolănie, impertinență, incivilitate, incongruitate, inconveniență, indecență, indelicatețe, ineleganță, insolență, irespect, ireverență, lipsă de respect, lipsă de tact, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviinţă, nedelicatețe, neobrăzare, nepoliteţe, nerușinare, obrăznicie, rusticitate, tupeu, țărănie, vulgaritate, (învechit) grosime, (învechit) râtănie, (popular) mocofănie, (popular) mocofănism, (rar, figurat) necioplire, (regional) modorănie, (variantă) impoliteță.
Ins, substantiv masculin
Sinonime:
cap, individ, om, persoană, (figurat) căciulă; (învechit) faţă, obraz.
Insolent (insolentă), adjectiv
Sinonime:
arogant, cinic, cu tupeu, dezagreabil, grosier, impertinent, impudent, indecent, irespectuos, ireverențios, neruşinat, obraznic.
Ireverențios (ireverențioasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, deplasat, grosier, impertinent, insolent, irespectuos, îndrăzneț, necioplit, necrescut, necuviincios, neînfrânat, neobrăzat, nepoliticos, nerespectuos, nereverențios, nerușinat, obraznic, prezumțios, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (familiar și figurat) botos, (învechit și regional) rușinat, (învechit) nerușinos, (popular și familiar) țâfnos, (Transilvania) șulhetic.
Îndrăzneală, substantiv feminin Sinonime:
curaj, neînfricare, cutezanţă, temeritate; insolenţă, obrăznicie, neruşinare, înfruntare.
Îndrăzneţ (îndrăzneaţă), adjectiv Sinonime:
curajos, neînfricat, cutezător, dârz, temerar; obraznic, nepoliticos, necioplit
Înfigăreţ (înfigăreaţă), adjectiv Sinonime:
îndrăzneţ, răzbătător; insinuant; necuviincios, obraznic, necrescut, necioplit.
Măgar, substantiv masculin Sinonime:
asin; (figurat) nătărău, om prost, tont, neghiob, nerod, nătâng, prostănac; încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, impertinent, insolent.
Măgăresc (măgărească), adjectiv Sinonime:
prostesc, grosolan, nepoliticos, necioplit, necizelat, aspru, brutal, obraznic, neruşinat, impertinent, insolent.
Măgărie, substantiv feminin Sinonime:
neghiobie, obrăznicie, necuviinţă, impertinenţă, insolenţă.
Măreție, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, fală, fast, frumusețe, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lux, maiestate, mărire, mândrie, monumentalitate, obrăznicie, orgoliu, pompă, semeție, sfidare, slavă, solemnitate, somptuozitate, splendoare, strălucire, trufie, vanitate, (învechit) ighemonicon, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) pohfală, (învechit) saltanat.
Mojic (mojică), adjectiv Sinonime:
obraznic, impertinent, grosolan, bădăran, ţopârlan, mitocan, grobian, mocofan, grosier, modârlan, mocârţan, mârlan.
Mojicie, substantiv feminin Sinonime:
obrăznicie, impertinenţă, grosolănie, mitocănie, bădărănie, ţopârlănie.
Mutră, substantiv feminin Sinonime:
figură, obraz, faţă; chip, înfăţişare, fizionomie.
Necuviincios (necuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
impertinent, indecent, insolent, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, obscen.
Necuviinţă, substantiv feminin
Sinonime:
grosolănie, impertinenţă, impolitețe, indecenţă, insolenţă, lipsă de bună-credință, lipsă de respect, mitocănie, mojicie, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, obscenitate.
Neobrăzare, substantiv feminin Sinonime:
obrăznicie, necuviinţă, impertinenţă, neruşinare, insolenţă, grosolănie, brutalitate, mojicie, bădărănie, mitocănie.
Neobrăzat (neobrăzată), adjectiv Sinonime:
neruşinat, obraznic, impertinent, necuviincios, insolent, grosolan, brutal, mojic, bădăran, mitocan.
Neruşinare, substantiv feminin Sinonime:
necuviinţă, obrăznicie, impertinenţă, nesimţire, insolenţă.
Neruşinat (nerușinată), adjectiv Sinonime:
impudic, obraznic, impertinent, insolent, necuviincios.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Porc, substantiv masculin Sinonime:
(figurat) om neruşinat, om grosolan, om scârbos, obraznic, josnic, ticălos.
Prezumţie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, bănuială, fală, fatuitate, fudulie, gloriolă, impertinență, infatuare, insolență, ipoteză, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, opinie, orgoliu, presentiment, presupunere, semeție, sfruntare, suficiență, supoziţie, supraapreciere, supraestimare, suspiciune, trufie, tupeu, vanitate; (variante) prezumpție, prezumțiune.
Prezumţios (prezumțioasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, dispreţuitor, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverențios, încrezut, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, mândru, megaloman, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, vanitos, (variantă învechită) prezumpțios.
Răsfăţat (răsfățată), adjectiv Sinonime:
alintat, dezmierdat, răzgâiat, capricios, cu toane, neascultător, rău, obraznic, prost-crescut; îmbuibat, în huzur.
Sfidător (sfidătoare), adjectiv
Sinonime:
dispreţuitor, încrezut, măreț, mândru, obraznic, orgolios, provocator.
Sfiicios (sfiicioasă), adjectiv
Sinonime:
obrăzat, pâşin, ruşinos, sfios, timid, (învechit) sfieţ, (rar) sfielnic, (regional) obraznic.
Sfruntare, substantiv feminin Sinonime:
înfruntare, provocare; neruşinare, obrăznicie.
Toval, substantiv neutru (popular) Sinonime:
obraz, faţă.
Tupeu, substantiv neutru Sinonime:
îndrăzneală, impertinenţă, obrăznicie, insolenţă, cutezanţă.
Aroganță, substantiv feminin
Sinonime:
obrăznicie, îngâmfare, impertinență, insolență.
Bucă (buci), substantiv feminin
Sinonime:
fesă; obraz.
Arogant, adjectiv
Sinonime:
impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, mândru, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, pretențios, semeț, sfidător, sfruntat, superior, trufaș, țanțoș, vanitos, (familiar, figurat) botos, (învechit și regional) rușinat, (învechit) nerușinos, (livresc) prezumțios, (popular și familiar) țâfnos, (rar) neînfrânat, (Transilvania) șulhetic.
Codobatură, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) prundar, prundaş, (regional) bâţâitoare, codalbă, codobâţă, frişcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurel, sfredeluş, văcăriţă, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-ţigănească, rândunica-Domnului, (prin Transilvania şi Maramureș) slujnica-cucului; (codobatură sură) (Banat) plişcă.
Imodestie, substantiv
Sinonime:
aplomb, cinism, imoralitate, impertinență, impudență, impudoare, impudicitate, indecenţă, insolență, obrăznicie.
Irespect, substantiv
Sinonime:
deriziune, impertinență, insolență, ireverență, licență, lipsă de respect, obrăznicie.
Neascultător, adjectiv
Sinonime:
indisciplinat, rău, obraznic.
Insolenţă, substantiv
Sinonime:
aroganță, impertinență, impoliteță, irespect, ireverență, morgă, nerușinare, obrăznicie, ofensă.
Săbaş, substantiv
Sinonime:
aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare. Sabaș, substantiv
Sinonime:
origine.
Pahidermic, adjectiv
Sinonime:
(figurat) nesimțit, cu obrazul gros.
