Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  

---

Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Apucătură, substantiv feminin
Sinonime: deprindere, obicei, manieră, nărav.  Comportare, substantiv feminin
Sinonime: comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Oltenia) săbaş, (Oltenia) umblet, (învechit) petrecere, politie; apucătură, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm; atitudine, fel de a fi, ţinută, (învechit) tarz.  Comportament, substantiv neutru
Sinonime: apucătură, comportare, conduită, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm.  Datină, substantiv feminin
Sinonime: tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.  Deprindere, substantiv feminin
Sinonime: obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Fel, substantiv masculin
Sinonime: mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.  Fire, substantiv feminin
Sinonime: lume, natură, viaţă, mediu; caracter, structură, temperament, cuget, cumpăt, cumpătare, fel, (livresc) umoare, (învechit şi regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă; apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Banat) ogod; ciclu, menstruaţie, period.  Generalmente, adverb
Sinonime: în genere, în general, de obicei.  În genere, substantiv neutru invariabil
Sinonime: în general; de obicei, îndeobște, în mod obişnuit, în mod curent.  Impozit, substantiv neutru
Sinonime: acciz, acciză, bir, contribuție, cotă-parte, dare, dijmă, dijmuială, dijmuire, dijmuit, exciză, impunere, plată, taxă, tribut, vamă, vămuire, (Banat) ștaier, (învechit și regional) porție, (învechit și regional) slujbă, (Maramureș) sazolic, (popular) mirie; (învechit) adău, adet, ajutorință, capitație, cerărit, cislă, dabilă, dajdie, desetină, dijmărit, foncieră, fumărit, găleată, goștină, ierbărit, iliș, jugărit, madea, măjărit, năpastă, nevoie, obicei, oierit, orânduială, pădurărit, plocon (de nume), podărit, pogonărit, prisăcărit, rânduială, satara, seamă, tescovinărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit, vămuială, vărat, văratic, vinărici, vinărit, zeciuială, zeciuire.  Învăţ, substantiv neutru
Sinonime: obicei, obişnuinţă, deprindere, nărav; povaţă, sfat, îndemn.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: cult, religie, credinţă, confesiune; datină, tradiţie, obicei; normă, regulă, obligaţie, dispoziţie, legiuire.  Moravuri, substantiv neutru la plural
Sinonime: comportare, moralitate; (la plural) obiceiuri, năravuri.  Nărav, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, învăţ.  Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime: deprindere, învăţ, nărav, obicei.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Rit, substantiv neutru
Sinonime: ritual, rânduială, tipic, obicei, ceremonial; confesiune, religie, cult.  Ritual, substantiv neutru
Sinonime: rit, ceremonial, rânduială, obicei, tipic.  Rânduială, substantiv feminin
Sinonime: ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.  Sistem, substantiv neutru
Sinonime: structură, totalitate; normă, uz, obicei; model, tip, tipar, marcă.  Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime: deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.  Tabiet, substantiv neutru
Sinonime: obicei, nărav, deprindere, capriciu, manie.  Tic, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obicei, nărav.  Tipic, substantiv neutru
Sinonime: obicei, tradiţie; normă, regulă.  Tradiţie, substantiv feminin
Sinonime: datină, obicei; uzanţă, lege.  Uz, substantiv neutru
Sinonime: circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.  Uzaj, substantiv neutru
Sinonime: folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.  Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime: convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.  Zilnic (zilnică), adjectiv
Sinonime: cotidian, mereu, de obicei.  Dată (date), substantiv feminin
Sinonime: epocă, eveniment, moment; an, mileniu, cincinal, (învechit) veleat, termen, timp, vreme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire; oară; rând, (regional) vers; datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.  Abona, verb
Sinonime: a contracta, a face abonament, a subscrie, (învechit) a (se) prenumăra; a se obișnui, a-și face un obicei.  Melic (melice), substantiv neutru
Sinonime: obicei prost, nărav; inflamarea glandelor de la gât la cai; inflamarea beregatei.  Modă (mode), substantiv feminin
Sinonime: deprindere, manieră, obicei, preferință; (de modă veche) depășit, demodat, desuet, ieșit din uz.  Consuetudine, substantiv
Sinonime: (livresc) obișnuință, obicei, deprindere, cutumă.  Cutumă, substantiv
Sinonime: (termen juridic) consuetudine, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă.  Habitudine, substantiv
Sinonime: deprindere, manie, marotă, obicei, obişnuinţă, tic.  Anacronism, substantiv
Sinonime: contrasens, fapt perimat, improprietate, inexactitate, inexactitudine, metacronism, obicei perimat, opinie perimată, paracronism, paralogism, survivanță.  Sabat, substantiv
Sinonime: (la mozaici) sâmbătă; obicei, deprindere; adunare de vrăjitoare; gălăgie, hărmălaie, șarivari, tohu-bohu, zarvă; (variante) sabaș, șabăț.  Pont, substantiv
Sinonime: aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.  Săbaş, substantiv
Sinonime: aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.

Sabaș, substantiv
Sinonime: origine.  Obicină, substantiv
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, practică religioasă, ritual.  Taifet, substantiv
Sinonime: apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, tabiet; taifas, (variantă) taefet.  Nacafa, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, defect, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năcăfală, năpastă, nărav, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pasiune, pocinog, poftă, preocupare, pretenție, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană, viciu.  Măsai, substantiv
Sinonime: (regional) față de masă, măsar, măsarnică, prosop, șervet, ștergar; (regional) nărav, obicei.  Sucă, substantiv
Sinonime: (regional) capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, supărare, toană, tradiție, uz, uzanță, viciu.  Ogod, substantiv
Sinonime: (învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.  Predanie, substantiv
Sinonime: (învechit) datină, fel, obicei, predare, rânduială, tradiție, tradițiune, trădare, uz, uzanță.  Orândă, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.