Negaţie, substantiv
Sinonime: contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  

---

Contestare, substantiv
Sinonime: dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.  Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  Propoziţie, substantiv
Sinonime: afirmație, aforism, alegație, aserțiune, axiomă, corolar, cuvânt, declarație, enunț, expresie, frază, ipoteză, maximă, mărturisire, negație, paradox, postulat, precept, premisă, relatare, spusă, teoremă, teză, vorbă, zisă; ofertă, propunere; (variantă) propozițiune.  Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  Refutare, substantiv
Sinonime: combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.  Negare, substantiv
Sinonime: contestare, negație, respingere, tăgăduire.  Tăgăduire, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.  Renegare, substantiv
Sinonime: abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  Tăgăduială, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, nerecunoaștere, renegare, tăgadă, tăgăduință, tăgăduire, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.  Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime: contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.