Năuc (năucă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, buimac, ameţit, hăbăuc, aiurit, capiu, bezmetic, uimit, perplex, dezorientat, uluit, buimăcit; prost, nepriceput, netot, prostănac.  Năuceală, substantiv
Sinonime: amețeală, buimăceală, buimăcire, năucire, perplexitate, stare de amețeală, stare de dezorientare, zăpăceală, (învechit și regional) uluială, (învechit și regional) uluire, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (popular) ipohondrie, (regional) uimăceală; (regional; boală a oilor) capie.  Năuci, verb
Sinonime: a uimi, a se dezorienta, a se zăpăci, a se buimăci, a se ului, a se tulbura, a se prosti, a se îndobitoci.  Năucire, substantiv
Sinonime: amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, uluire, zăpăceală, zăpăcire, (învechit și regional) uluială, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (regional) uimăceală.  Năucitor, adjectiv
Sinonime: amețitor, uimitor, uluitor, (popular) zăpăcitor.  

---

Ameţi, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Ameţit (ameţită), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, năucit; beat, turmentat, pilit, cherchelit.  Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  Bâiguit (bâiguită), adjectiv
Sinonime: neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.  Buimac (buimacă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, ameţit, amorţit, uluit, năuc, buimăcit, buimatic, hăbăuc, prostit, apatic, îndobitocit, tâmpit, cretin, stupid.  Buimăceală, substantiv feminin
Sinonime: zăpăceală, ameţeală, aiureală, amorţeală, uluială, năuceală, prosteală, apatie, îndobitoceală, tâmpeală, cretineală, stupiditate.  Buimăci, verb (reflexiv)
Sinonime: a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.  Capiu (capie), adjectiv
Sinonime: năuc, zăpăcit, bezmetic, aiurit, şui, nebun.  Haihui (haihuie), adjectiv
Sinonime: (adesea substantivat) aiurit, hoinar, năuc, neglijent, neserios, zănatic, zăpăcit.  Hăbăuc (hăbăucă), adjectiv
Sinonime: aiurit, amețit, bleg, bramburit, buimac, buimăcit, candriu, clătit, inabil, împrăştiat, nătăfleț, nătărău, nătâng, nătântoc, năuc, năucit, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, redus, smintit, stupid, sucit, tâmpit, tont, tontălău, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (regional) nebun.  Prostit (prostită), adjectiv
Sinonime: copleşit, uluit, zăpăcit, dezorientat, năuc, tembel; înşelat, păcălit, dus de nas, tras pe sfoară, păgubit; istovit, vlăguit, stors.  Stupefacţie, substantiv feminin
Sinonime: uimire, stupoare, uluire, năucire.  Stupefia, verb
Sinonime: a uimi, a ului, a năuci.  Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Tulburat (tulburată), adjectiv
Sinonime: neliniştit, îngrijorat, frământat, zbuciumat, agitat, zăpăcit, turmentat, confuz, încurcat, buimac, năuc, ameţit.  Ului, verb
Sinonime: a uimi, a buimăci, a năuci, a tulbura, a zăpăci.  Uluială, substantiv feminin
Sinonime: zăpăceală, buimăceală, năucire.  Zăbăuc (zăbăucă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, năuc.  Zălud (zăludă), adjectiv
Sinonime: smintit, zărghit, ţicnit, nebun, zăpăcit, înnebunit, tulburat, năucit; naiv, nepriceput, neserios, uşuratic; prost, tembel, tâmpit.  Zăpăci, verb
Sinonime: a (se) tulbura, a (se) năuci, a (se) buimăci, a (se) ameți, a (se) fâstâci, a (se) încurca; a răvăşi.  Zăpăcit (zăpăcită), adjectiv
Sinonime: buimăcit, năucit, tulburat, fâstâcit, zvăpăiat, zvânturat.  Ameţitor, adjectiv
Sinonime: (învechit) vârtejitor, vârtejos; năucitor, uimitor, uluitor, (popular) zăpăcitor, (figurat) nebun; tulburător, (figurat) îmbătător; vertiginos.  Buimatic, adjectiv
Sinonime: ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.  Buimăcire, substantiv
Sinonime: năucire, zăpăcire; buimăceală.  Cebălui, verb
Sinonime: a ameţi, a buimăci, a năuci, a zăpăci.  Stupefiant, substantiv
Sinonime: cocaină, heroină, drog, halucinogen, narcotic.

Stupefiant, adjectiv
Sinonime: năucitor, uimitor, uluitor.  Hăbăuci, verb
Sinonime: a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) îndobitoci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) zăpăci, a deveni hăbăuc.  Uimăceală, substantiv
Sinonime: ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.  Stupefiere, substantiv
Sinonime: consternare, încremenire, năucire, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluire.  Nătăflete, adjectiv
Sinonime: bleg, fleț, nătăfleț, nătărău, nătâng, năuc, neghiob, nepriceput, nerod, netot, prost, prostănac, redus, tăntălău, tâmp, tont.  Tehui, adjectiv
Sinonime: (regional) ameţit, buimac, buimăcit, lunatic, năuc, năucit, nebun, smintit, tâmpit, zăpăcit; (variante) căhui, chiahui, năhui, tăhui, terhui.

Tehui, verb
Sinonime: (popular) a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a deveni tehui, a nu ști de sine, a se pierde.  Tehuială, substantiv
Sinonime: (regional) amețeală, buimăceală, buimăcire, căpiere, năuceală, năucire, nebunie, perplexitate, țicneală, zăpăceală.  Șuchea, verb (regional)
Sinonime: a fura, a lua, a sustrage; a năuci, a zăpăci.  Șuchi, adjectiv (regional)
Sinonime: buimăcit, deșucheat, deșuchiat, flușturatic, năucit, (variantă) șuchet, (variantă) șuchiat.  Zăpăcitor, adjectiv
Sinonime: amețitor, năucitor, stupefiant, uimitor, uluitor.  Uluire, substantiv
Sinonime: amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.  Uluit, adjectiv
Sinonime: amețit, buimac, buimăcit, crucit, minunat, năuc, năucit, perplex, peste măsură de uimit, stupefiat, surprins, tâmpit, uimit, zăpăcit.  Huib, substantiv (regional)
Sinonime: năuc, nebun (de supărare).  Opăci, verb (regional)
Sinonime: a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.  Opăceală, substantiv (regional)
Sinonime: împiedicare, năuceală, ofilire, piedică, reținere, slăbire, tulburare, zăpăceală.