Mort (moartă), adjectiv
Sinonime: decedat, răposat, repauzat, expiat, defunct; paralizat, încremenit, înţepenit, inert; veştejit, uscat, veşted; neînsufleţit, încremenit, nemişcat, liniştit.  Mortac, adjectiv (învechit)
Sinonime: muritor, pieritor.  Mortăcină, substantiv (învechit)
Sinonime: mortăciune.  Mortăciună, substantiv (învechit)
Sinonime: mortăciune.  Mortăciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, căzătură, corp, hoit, leș, pieritură, stârv, trup, (învechit și regional) mortăcină, (învechit și regional) morticină, (învechit) moarte, (învechit) mortăciună, (învechit, în Transilvania) dabilă, (regional) boală molipsitoare, (regional) moroi, (regional) stârvină, (regional; la plural) vreascuri, (Transilvania) hanț.  Mortal, adjectiv
Sinonime: efemer, fatal, funest, letal, muritor, pieritor, ucigător, (învechit) mortifer; (argou) extraordinar, nemaipomenit.  Mortalitate, substantiv
Sinonime: letalitate, număr de morți, (învechit şi regional) moarte.  Morţărie, substantiv (regional)
Sinonime: cimitir.  Mortariu, substantiv
Sinonime: mortier.  Mortezare, substantiv
Sinonime: (tehnică) mortezat.  Mortezat, substantiv
Sinonime: (tehnică) mortezare.  Mortier, substantiv
Sinonime: bombardă, mortar, mortariu, obuzier, (învechit și regional) mojar, (învechit şi regional) piuă, (învechit) cumbara, (învechit) haubiţă, (învechit) mortiar, (învechit) săcăluș, (variantă) mortieră.  Mortieră, substantiv
Sinonime: barbacană, crenel; mortier.  Mortifer, adjectiv (învechit)
Sinonime: incurabil, mortal, ucigător.  Mortifiant, adjectiv (franțuzism)
Sinonime: chinuitor; (figurat) umilitor, jignitor.  Mortifica, verb
Sinonime: a batjocori, a chinui trupul, a înjosi, a putrezi, a schingiui, a se automortifica, a se cangrena, a se necroza, a supune la chinuri groaznice, a tortura, a umili.  Mortificant, adjectiv
Sinonime: chinuitor, mortifiant.  Mortificare, substantiv
Sinonime: automortificare, cangrenare, cangrenă, chinuire, moarte a țesuturilor, mortificație, necrozare, putrezire, torturare, (învechit) mortificațiune.  Mortificat, adjectiv
Sinonime: automortificat, cangrenat, chinuit, distrus, mort, necrozat, putred, putrezit, torturat, (figurat) batjocorit, (figurat) umilit.  Mortificație, substantiv
Sinonime: mortificare, necrozare, necroză, (rar) chinuire, (rar) torturare; (figurat; la plural) neplăceri, persecuții, vexațiuni; (variantă) mortificațiune.  Mortificațiune, substantiv
Sinonime: cangrenă, mortificare, mortificație, mumificație, necrozare; (rar) chinuire, torturare; (figurat; la plural) calvar, neplăceri, vexațiuni.  Mortificător, adjectiv
Sinonime: chinuitor, mortifiant, mortificant.  Morţiş, adverb
Sinonime: cu orice preţ, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.  Mortișag, substantiv (regional)
Sinonime: masacru, măcel, (variantă) morțișag.  Morțiu, adverb (regional)
Sinonime: cu îndărătnicie.  Mortuar (mortuară), adjectiv
Sinonime: funebru, funerar; (anunț mortuar) necrolog.  

---

Balimez, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: bombardă, aruncător, mortier, brand.  Bombarda, verb
Sinonime: a lansa bombe, a ataca; a insista, a stărui.

Bombardă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: balimez, aruncător, mortier, brand; tun.  Brand (branduri), substantiv neutru
Sinonime: marcă comercială; (termen militar) aruncător, mortier, (învechit) balimez, (învechit) bombardă.  Cadavru, substantiv masculin
Sinonime: leş, hoit, stârv, rămăşiţe pământeşti, mortăciune; relicvă.  Cangrenă, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere.

Cangrena, verb
Sinonime: (medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.  Comând, substantiv neutru
Sinonime: (regional) praznic, pomană la morți.  Corp, substantiv neutru
Sinonime: anatomie, cadavru, carne, conţinut, cuprins, element, lucru, materie, mort, obiect, organism, persoană, substanţă chimică, substanţă, suflet, trunchi, trup; asociație, colectivitate, comunitate, fraternitate, corporatie, grup; (corp compus) combinaţie; (corp simplu) element; (corp vitros) umoare vitroasă; (corp ceresc) astru; corpus; (expresie) (corp la corp) față în față, pieptiș, deschis, în luptă dreaptă, (prin extensie) înverșunat, aprig; (corp de balet) companie de dans.  Dabilă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: impozit, dare, contribuţie, bir, dajdie; belea, bucluc, cadavru, corp, dandana, gloabă, hoit, încurcătură, leş, mârţoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.  Defunct (defunctă), adjectiv
Sinonime: mort, răposat, decedat.  Dric, substantiv neutru
Sinonime: (tehnică) (regional) sandâc; car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, pataşcă; centru, cocârlă, cotigă, mijloc, putere, schimbătoare, teleagă, miez, toi.  Email, substantiv neutru
Sinonime: smalţ, (regional) jumalț, glazură, (regional) călai, maz, mazlu, mortasincă, smânţuială.  Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime: neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.  Fatal (fatală), adjectiv
Sinonime: mortal, ucigaş, catastrofal, distrugător; de neînlăturat, inevitabil, sortit, ursit, predestinat.  Funebru (funebră), adjectiv
Sinonime: mortuar, mormântal, de înmormântare, funerar; (figurat) trist, lugubru, jalnic, mohorât, îndurerat, sumbru.  Funerar (funerară), adjectiv
Sinonime: de înmormântare, funebru, mortuar, tombal, tumular, (livresc) sepulcral, (rar) mormântal, mormântos.  Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime: cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție.  Grav (gravă), adjectiv
Sinonime: acut, adânc, alarmant, cavernos, critic, de bas, demn, deosebit, doctoral, dramatic, fatal, greu, gros, important, însemnat, jos, malign, mortal, periculos, preocupant, primejdios, profund, rigid, sentențios, serios, sever, sobru, solemn, surd, tragic, (familiar) urât.  Hoit, substantiv neutru
Sinonime: cadavru, mortăciune, stârv, leş.  Înfometat (înfometată), adjectiv
Sinonime: ahtiat, avid, constrâns prin foamete, dorit, dornic, famelic, flămând, flămânzit, hămesit, jinduit, jinduitor, lipsit de mijloace de subzistență, mort de foame, nemâncat, nesătul, râvnitor, (prin Transilvania și Banat) sec, (rar) înfomat, (regional) fometos.  Lat (lată), adjectiv
Sinonime: întins, vast, amplu; (familiar) nemişcat, mort.  Leş, substantiv neutru
Sinonime: cadavru, hoit, stârv, mortăciune.  Leşinat (leșinată), adjectiv
Sinonime: extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.  Moarte, substantiv feminin
Sinonime: asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  Neapărat, adverb
Sinonime: absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic.

Neapărat, adjectiv
Sinonime: absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.  Neînsufleţit (neînsuflețită), adjectiv
Sinonime: mort, decedat, defunct, răposat; (figurat) nemişcat, încremenit, ţeapăn, neclintit, inert, rece.  Pierit (pierită), adjectiv
Sinonime: dispărut, mort, decedat, răpus; (figurat) slab, palid, descurajat, pierdut, deznădăjduit.  Prohodi, verb
Sinonime: a duce un mort la groapă, a îngropa, a înmormânta, a oficia prohodul, (Bucovina) a popi, (învechit și regional) a comânda, (învechit) a provodi; (figurat) a boci, a căina, a deplânge, a jeli, a plânge.  Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.  Rece, adjectiv
Sinonime: (figurat) neprietenos, indiferent, insensibil, nepăsător; inert, neînsufleţit, țeapăn, (figurat) mort; obiectiv, impasibil, imperturbabil.  Spurcăciune, substantiv feminin
Sinonime: abjecție, cisticercoză, duh rău, excrement, fărădelege, (plural) fecale, hidoşenie, hoit, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, mizerie, monstru, mortăciune, murdărie, necurățenie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, scârboșenie, scârnăvie, ticăloșie, trichinoză, trivialitate.  Stârv, substantiv neutru
Sinonime: cadavru, leş, hoit, mortăciune.  Ţeapăn (țeapănă), adjectiv
Sinonime: tare, rigid, neclintit, fix, anchilozat, dur, durabil, solid, trainic, încremenit, înlemnit, inert, mort, neînsufleţit; voinic, robust, puternic, viguros, straşnic, grozav.  Ucigător (ucigătoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, mortal, nimicitor, omorâtor, ucigaş, zdrobitor, (învechit) pierzător, (variantă) ucizător.  Vid (vidă), adjectiv
Sinonime: deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Adormit, adjectiv și substantiv
Sinonime: mort.  Cangrenare, substantiv
Sinonime: (medicină) necrozare, putrezire, (livresc) mortificare.  Cangrenat, adjectiv
Sinonime: (medicină) necrozat, putred, putrezit, (rar) necrotic, (livresc) mortificat.  Cimitir, substantiv
Sinonime: (rar) necropolă, (regional) îngropelniţă, margine, (la plural) morminte, (Banat) avlie, (prin Transilvania) comoară, (Banat) morţărie, (prin Transilvania) (la plural) piţigăi, (Banat, Transilvania şi Oltenia) progadie, (prin sudul Transilvaniei) stobor, (Transilvania şi Maramureș) temeteu, (Moldova) ţintirim, (învechit) grobişte.  Crăpat, adjectiv
Sinonime: spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat.

Crăpat, substantiv
Sinonime: spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul.

Crăpăt, substantiv
Sinonime: arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.  Cumbara, substantiv
Sinonime: bombă, proiectil; mortier, obuzier.

Cumbară, substantiv
Sinonime: (regional) cumătră, nașă, nănașă.  Decedat, adjectiv și substantiv
Sinonime: mort, răposat, defunct.  Dispărut, adjectiv
Sinonime: ieșit din câmpul vizual, trecut, pierit; (și cu rol de substantiv) mort.  Droagă, substantiv
Sinonime: car funebru, car funerar, car mortuar, dric; roabă.  Eparven, substantiv
Sinonime: (medicină veterinară) exostoză, spavan, (popular) os mort, (prin Transilvania şi Bucovina) şpat.  Exostoză, substantiv
Sinonime: (medicină veterinară) eparven, tumoare osoasă, (popular) os mort.  Sepulcral, adjectiv
Sinonime: ca de mort, cavernos, funebru, funerar, mormântal, tumular.  Hanţ, substantiv
Sinonime: cadavru, carne, corp, hoit, leş, mortăciune, stârv, trup.  Vexatoriu, adjectiv
Sinonime: injurios, insultător, jignitor, mortifiant, ofensator, umilitor, vexant.  Vexant, adjectiv
Sinonime: injurios, insultător, iritant, jignitor, mortifiant, ofensator.  Vexaţiune, substantiv
Sinonime: afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație.