Morgă, substantiv
Sinonime: institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.  

---

Fată, substantiv feminin
Sinonime: copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor.

Faţă, substantiv feminin
Sinonime: chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent.

Făta, verb
Sinonime: a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui.

Fâţă, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.  Gravitate, substantiv feminin
Sinonime: adâncime, atracţie universală, compuncțiune, forță, gravitaţie, importanţă, intensitate, însemnătate, morgă, pericol, periculozitate, primejdie, profunzime, seriozitate, severitate, sobrietate, solemnitate, temeinicie.  Miraj, substantiv neutru
Sinonime: aparență, apariție, atracţie, fantasmă, fantezie, farmec, fascinație, fata morgana, halucinație, himeră, iluzie (deșartă), imaginație, imagine înșelătoare, irealitate, închipuire, nălucire, nonsens, obsesie, părere, revelație, reverie, spectru, speranţă falsă, umbră, utopie, vedenie, (variantă) miragiu.  Mândrie, substantiv feminin
Sinonime: aroganță, bucurie, fală, fatuitate, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, morgă, orgoliu, prezumție, satisfacţie, semeție, suficiență, trufie, vanitate, (învechit și popular) măreție, (învechit și popular) mărire, (învechit) fălnicie, (învechit) laudă, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrețe, (învechit) pohfală, (învechit) preaînălțare, (învechit) preaînălțime, (învechit) semețire, (învechit) trufă, (învechit) trufășie, (învechit) zădărnicie, (popular și familiar) ifos, (popular și familiar) țâfnă, (popular) dârzenie, (popular) făloșenie, (popular) făloșie, (rar) superbie, (rar) țanțoșie.  Obrăznicie, substantiv feminin
Sinonime: aroganță, impertinenţă, insolență, măgărie, morgă, neastâmpăr, necuviinţă, neobrăzare, nerușinare, prezumție, sfidare, sfruntare, trufie, tupeu, (învechit) îndrăzneală, (popular și familiar) țâfnă, (rar) semeție.  Insolenţă, substantiv
Sinonime: aroganță, impertinență, impoliteță, irespect, ireverență, morgă, nerușinare, obrăznicie, ofensă.  Prosectură, substantiv
Sinonime: morgă.  Impertinenţă, substantiv
Sinonime: aroganță, impolitețe, impudență, inconveniență, insolență, ireverență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (învechit) impertinenție, (livresc) morgă, (livresc) prezumție, (popular și familiar) țâfnă, (rar) semeție.