Miros (mirosuri), substantiv masculin
Sinonime: abur, abureală, aromă, duhoare, emanaţie, iz, miasmă, mireasmă, miroznă, olfacție, parfum, (figurat) fler, (figurat) intuiție, (figurat) perspicacitate, (învechit) miroseală, (învechit) mirosenie, (învechit) odor, (învechit) odorat, (învechit) olm; (mai ales la plural) condiment, mirodenie.  Miroseală, substantiv (învechit)
Sinonime: miros.  Mirosi, verb
Sinonime: (figurat) a presimţi, a simţi, a bănui, a presupune, a dibui.  Mirositor (mirositoare), adjectiv
Sinonime: înmiresmat, parfumat, odorant.  Mirositură, substantiv (învechit)
Sinonime: aromat, condiment, ingredient, mirodenie.  Mirosnic, adjectiv (învechit)
Sinonime: îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.  

---

Adulmeca, verb
Sinonime: a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.  Aromă, substantiv feminin
Sinonime: mireasmă, miros, parfum, odoare.  Balsam, substantiv neutru
Sinonime: elixir, medicament, doctorie, leac, remediu, pomadă, unguent; miros, mireasmă, parfum; (figurat) alinare, mângâiere, consolare, uşurare.  Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  Boare, substantiv feminin
Sinonime: adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.  Buchet, substantiv neutru
Sinonime: mănunchi, (regional) chită; (figurat) aromă, miros, parfum, odoare.  Condiment, substantiv neutru
Sinonime: aromat, ingredient, mirodenie, (popular) dres, (învechit, la plural) băcănii, (plural) miroase, mirodie, mirositură, spiţerie.  Damf, substantiv neutru
Sinonime: miros, exalaţie, aburi.  Duhni, verb
Sinonime: a expira, a mirosi, a răspândi, a exala; a şopti, a sufla.  Duhoare, substantiv feminin
Sinonime: miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.  Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime: emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.  Exala, verb
Sinonime: a emana, a emite, a degaja, a împrăştia, a răspândi (vapori, miros).  Fler, substantiv neutru
Sinonime: perspicacitate, spirit de observaţie, simţ de orientare; (figurat) miros, simţ.  Inodor (inodoră), adjectiv
Sinonime: fad, fără miros, insipid, nemirositor.  Iz, substantiv neutru
Sinonime: miros, aromă, parfum.  Mireasmă, substantiv feminin
Sinonime: miros, aromă, iz; balsam.  Mirodenie, substantiv feminin
Sinonime: aromă, condiment, mireasmă, mirodie, miros, parfum, (învechit, mai ales la plural) ulei aromat; (botanică) nopticioasă, vioară-de-noapte.  Parfum, substantiv neutru
Sinonime: miros, mireasmă; aromă; colonie, esenţă.  Putoare, substantiv feminin
Sinonime: miros rău, duhoare, miasmă; om leneş, om inactiv, om murdar; femeie stricată, prostituată.  Puturos (puturoasă), adjectiv
Sinonime: rău mirositor, pestilenţial, descompus, infect; leneş, trândav, comod.  Puţi, verb
Sinonime: a duhni; a mirosi.  Reveneală, substantiv feminin
Sinonime: adiere, aromă, boare, emanație, igrasie, jilăveală, mireasmă, miros, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă, (variantă) răvineală.  Abur (aburi), substantiv masculin
Sinonime: miros; (la plural) vapori de apă.  Amuşina, verb (regional)
Sinonime: a mirosi.