Minune, substantiv feminin
Sinonime: miracol; mândreţe, mândrenie.  

---

Bravo, interjecție
Sinonime: foarte bine, foarte frumos, foarte plăcut, minunat, excelent, de minune, magnific.  Comedie, substantiv feminin
Sinonime: (popular) caraghiozlâc, comicărie, poznă, bazaconie; surpriză, minune, lucru neaşteptat, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, păţanie; (comedie muzicală) muzical; (figurat) prefăcătorie, ipocrizie, falsitate; burlescă, satiră, scheci, scenetă, farsă, vodevil, bufonerie, parodie, pantalonadă.  Fenomen, substantiv neutru
Sinonime: manifestare, aspect, stare, aparenţă, proces, fapt, epifenomen, eveniment, manifestație, minune, miracol, raritate; (fenomen antropic) fenomen antropogen, fenomen antropogenic.  Miracol, substantiv neutru
Sinonime: minune, minunăție.  Mândreţe, substantiv feminin
Sinonime: aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrenie, mândrie, minunăție, minune, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.  Năzdrăvănie, substantiv feminin
Sinonime: bazaconie, belea, boroboaţă, bucluc, ciudăţenie, dandana, ghiduşie, glumă, încurcătură, minunăţie, minune, năpastă, năzbâtie, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, şotie, ştrengărie.  Ciudesă, substantiv
Sinonime: ciudă, minune, miracol.  Cucuvea, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cucuvaie, (regional) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilvania, Maramureș şi Banat) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei; minunea.  Divă, substantiv
Sinonime: cântăreață, comediană, star; minune, miracol.  Frumuseţe, substantiv
Sinonime: mândreţe, minunăţie, minune, splendoare, strălucire, (învechit şi regional) mândrie, (prin Banat) mândrulenie, (Transilvania) mândrenie.  Mândrenie, substantiv
Sinonime: frumusețe, minunăție, minune, splendoare.  Mândrulenie, substantiv
Sinonime: frumusețe, minunăție, minune, splendoare.  Mirac, substantiv
Sinonime: (învechit) minune, miracol; (învechit) băiat, copil, flăcău.  Maşala, interjecție (învechit)
Sinonime: bine, bravo, de minune, perfect.  Uluire, substantiv
Sinonime: amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.  Minunare, substantiv
Sinonime: stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire, (învechit) minune, (învechit) uimeală.  Minuine, substantiv (învechit)
Sinonime: minune.  Minuniţă, substantiv (regional)
Sinonime: (ornitologie) minunea.