Minune, substantiv feminin Sinonime:
miracol; mândreţe, mândrenie.
Bravo, interjecție Sinonime:
foarte bine, foarte frumos, foarte plăcut, minunat, excelent, de minune, magnific.
Comedie, substantiv feminin
Sinonime:
(popular) caraghiozlâc, comicărie, poznă, bazaconie; surpriză, minune, lucru neaşteptat, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, păţanie; (comedie muzicală) muzical; (figurat) prefăcătorie, ipocrizie, falsitate; burlescă, satiră, scheci, scenetă, farsă, vodevil, bufonerie, parodie, pantalonadă.
Fenomen, substantiv neutru
Sinonime:
manifestare, aspect, stare, aparenţă, proces, fapt, epifenomen, eveniment, manifestație, minune, miracol, raritate; (fenomen antropic) fenomen antropogen, fenomen antropogenic.
Miracol, substantiv neutru Sinonime:
minune, minunăție.
Mândreţe, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrenie, mândrie, minunăție, minune, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.
Năzdrăvănie, substantiv feminin
Sinonime:
bazaconie, belea, boroboaţă, bucluc, ciudăţenie, dandana, ghiduşie, glumă, încurcătură, minunăţie, minune, năpastă, năzbâtie, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, şotie, ştrengărie.
Ciudesă, substantiv
Sinonime:
ciudă, minune, miracol.
Cucuvea, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cucuvaie, (regional) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilvania, Maramureș şi Banat) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei; minunea.
Divă, substantiv
Sinonime:
cântăreață, comediană, star; minune, miracol.
Frumuseţe, substantiv
Sinonime:
mândreţe, minunăţie, minune, splendoare, strălucire, (învechit şi regional) mândrie, (prin Banat) mândrulenie, (Transilvania) mândrenie.
Mândrenie, substantiv
Sinonime:
frumusețe, minunăție, minune, splendoare.
Mândrulenie, substantiv
Sinonime:
frumusețe, minunăție, minune, splendoare.
Mirac, substantiv
Sinonime:
(învechit) minune, miracol; (învechit) băiat, copil, flăcău.
Maşala, interjecție (învechit)
Sinonime:
bine, bravo, de minune, perfect.
Uluire, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.
Minunare, substantiv
Sinonime:
stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire, (învechit) minune, (învechit) uimeală.
Minuine, substantiv (învechit)
Sinonime:
minune.
Minuniţă, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) minunea.
Prodigiu, substantiv
Sinonime:
fenomen, geniu, minune, miracol, virtuoz, (figurat) fenix.