Minte, substantiv feminin
Sinonime: raţiune, judecată, înţelepciune, chibzuinţă; inteligenţă, isteţime, iscusinţă; imaginaţie, închipuire, fantezie.  Mintenaş, adverb
Sinonime: (regional) curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, în grabă, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, (regional) minten.  Minteni, adverb
Sinonime: (regional) curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, minten, mintenaș, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.  Minteuţă, substantiv
Sinonime: (regional) anteriu, mintie; (botanică) scânteioară, scânteiuță.  

---

Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, gleavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Creier, substantiv masculin
Sinonime: encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.  Cuget, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, intelect, gând, gândire, imaginaţie, fantezie.  Curând, adverb
Sinonime: îndată, numaidecât, peste puţin timp, degrabă, repede, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, neîntârziat, rapid, (rar) tudila, momentan, (învechit şi regional) nepristan, numai, (regional) mintenaş, minteni, (învechit) peşin, techer-mecher.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Gămălie, substantiv feminin
Sinonime: măciulie, (regional) căciulie; cocoloș, bulgăre, bulb; (argou) cap, minte, dovleac.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Gândi, verb
Sinonime: a avea în intenție, a bănui, a chibzui, a concepe, a considera, a crede, a cugeta, a cumpăni, a dori, a drămui, a fi cu gândul, a fi cuprins de îngrijorare, a găsi de cuviință, a intenţiona, a inventa, a judeca, a lua în considerare, a medita, a păsa, a proiecta în gând, a raţiona, a reflecta, a se îngriji, a se îngrijora, a socoti, a spera, a voi, a-i păsa de, a-i trece prin minte, a-și aplica reflecția, a-și da seama, (figurat) a cântări, (învechit şi regional) a sămălui.  Gândire, substantiv feminin
Sinonime: chibzuire, conştiinţă, cuget, cugetare, gând, judecată, minte, spirit, suflet, ştiinţă, (grecism învechit) sinidisis, (învechit) cunoştinţă, (livresc) for interior.  Glagore, substantiv feminin (regional)
Sinonime: capacitate intelectuală, deşteptăciune, inteligență, iscusinţă, istețime, înţelepciune, judecată, minte, pricepere, raţiune; (variante) glagole, glagorie.  Imbecil (imbecilă), adjectiv
Sinonime: neghiob, prost, cretin, tâmpit, nerod, netot, slab de minte.  Inconştient (inconștientă), adjectiv
Sinonime: fără minte, absurd, nesocotit, iresponsabil.  Inocula, verb
Sinonime: a imuniza, a injecta, a introduce (în organism), a vaccina; a băga în cap, a sădi în minte, a transmite.  Inteligent (inteligentă), adjectiv
Sinonime: deştept, ger, pătrunzător, cu multă minte.  Inteligenţă, substantiv feminin
Sinonime: deşteptăciune, minte, pricepere, isteţime, raţiune, judecată.  Înapoiat (înapoiată), adjectiv
Sinonime: rămas în urmă, primitiv, necivilizat, neevoluat; redus, neînzestrat, incapabil, slab de minte.  Judecată, substantiv feminin
Sinonime: minte, raționament, raţiune, socoteală, rezon, gândire; proces, judeţ.  Lucid (lucidă), adjectiv
Sinonime: limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător.  Memora, verb
Sinonime: a memoriza, a ţine minte, a reţine.  Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  Rătăci, verb
Sinonime: a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.  Reţine, verb
Sinonime: a ţine pe loc, a opri, a împiedica; a nu da înapoi, a nu restitui, a păstra, a popri; a ţine minte, a nu uita; a se înfrâna, a se stăpâni, a se abţine.  Schepsis, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: acuitate, agerime, analiză, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, investigare, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, noimă, pătrundere, perspicacitate, pricepere, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, semnificație, sens, socoteală, socotință, subtilitate, tact.  Scruta, verb
Sinonime: a analiza, a cerceta atent, a contempla, a examina, a explora, a inspecta, a iscodi, a observa, a pătrunde (cu mintea), a privi, a scormoni, a sfredeli, a sonda, a străpunge.  Socotinţă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: opinie, părere, idee, gând; consideraţie, stimă, preţuire; chibzuială, cumpăt, măsură; minte, rațiune; hotărâre, voinţă, decizie.  Spirit, substantiv neutru
Sinonime: minte, raţiune, intelect, judecată, cugetare, reflexie; inteligenţă, deşteptăciune, pătrundere, isteţime, imaginaţie, fantezie; glumă, anecdotă, ironie; duh, vedenie, arătare, stafie, nălucă, strigoi.  Suflet, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.  Şti, verb
Sinonime: a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a avea cunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, a pricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.  Ţicni, verb
Sinonime: a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.  Căput, substantiv
Sinonime: laibăr, mintean, surtuc.  Chibzuială, substantiv
Sinonime: chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livresc) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (popular) scumpătate, (învechit şi regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire.  Continenţă, substantiv
Sinonime: abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.  Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  Cumpăneală, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  Cumpănire, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.