Mărgini, verb Sinonime:
a se învecina, a se hotărnici, a se răzori; a limita, a îngrădi, a restrânge, a reduce, a scădea, a diminua, a micşora, a stăvili; a se rezuma, a se mulţumi, a rămâne la (ceva).
Mărginire, substantiv
Sinonime:
capăt, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, limită, marcare, reducere, restrângere, restricție, rezumare, (figurat) capacitate intelectuală redusă, (figurat) îngustime, (figurat) lipsă de orizont, (figurat) mediocritate, (figurat) obtuzitate, (figurat) opacitate, (figurat) prostie, (învechit) fixare, (învechit) precizare.
Borî, verb (popular)
Sinonime:
a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.
Burtă-verde, substantiv masculin (depreciativ) Sinonime:
filistin, parvenit, ciocoi, burghez; făţarnic, laş, mărginit.
Delimita, verb
Sinonime:
a contura, a hotărnici; a preciza, a stabili, a fixa, a răzori, a circumscrie, a demarca, a limita, a marca, (învechit) a hotărî, a semna, a mărgini, a profila, a restrânge.
Determina, verb
Sinonime:
a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.
Filistin, substantiv masculin Sinonime:
meschin, rău, mărginit, limitat, fără orizont.
Finit (finită), adjectiv
Sinonime:
limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.
Hotărî, verb Sinonime:
a stabili, a fixa, a decide, a dispune; a decreta, a porunci, a stipula; a soroci, a destina, a meni; a delimita, a hotărnici, a mărgini.
Hotărnici, verb
Sinonime:
a circumscrie, a delimita, a demarca, a fixa, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a pune hotar, a stabili, (învechit) a hotărî, (învechit) a semna, (variantă) a otărnici.
Îngrădi, verb Sinonime:
a împrejmui, a închide, a claustra, a mărgini; a înfrâna, a pune frâu, a reţine, a limita, a stăvili.
Îngust (îngustă), adjectiv Sinonime:
strâmt, redus, mic, limitat; subţire, delicat, firav; lipsit de orizont, mărginit, prost, meschin.
Îngustime, substantiv feminin Sinonime:
limitare, strâmtoare, micime, subţirime; lipsă de orizont, mărginire, meschinărie.
Limita, verb Sinonime:
a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici. Limită, substantiv feminin Sinonime:
margine, hotar, graniță.
Marca, verb Sinonime:
a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a menţiona; a delimita, a contura, a limita, a mărgini, a jalona; (figurat) a indica, a dovedi, a sublinia, a scoate în evidenţă, a releva, a arăta, a accentua. Marcă, substantiv feminin Sinonime:
semn, însemnare, notă, menţiune; inscripţie, urmă, pecete, amprentă, indiciu, dovadă; simbol, tip, model.
Mic, substantiv masculin Sinonime:
mititel, cârnăcior. Mic, adjectiv Sinonime:
redus, scurt, scund, puţin, limitat; (despre sunet, zgomot) slab, încet, stins, imperceptibil; nevârstnic, copil; neînsemnat, nevaloros, fără valoare; meschin, josnic, mărginit, egoist.
Micşora, verb Sinonime:
a reduce, a diminua, a abrevia, a scădea, a restrânge, a limita, a mărgini, a îngusta, a strâmta.
Nătărău, adjectiv si substantiv masculin
Sinonime:
neîndemânatic, nepriceput, nătăfleţ, nătâng, tont, nerod, neghiob, bleg, stângaci, mototol; prost, mărginit, netot, prostănac, idiot, (regional) nătălău, (regional) nătălog.
Nemărginire, substantiv feminin
Sinonime:
enormitate, imensitate, infinit, întindere fără margini, necuprins, nemărginime, nemărginit, nesfârșire, nesfârşit, noian, vastitate, (rar) nemargine.
Obtuz (obtuză), adjectiv Sinonime:
(figurat) redus, mărginit, incult, prost.
Opac (opacă), adjectiv Sinonime:
întunecat, netransparent; acoperit; (figurat) mărginit, obtuz, incult, redus.
Plafona, verb Sinonime:
a limita, a mărgini, a fixa, a delimita.
Redus (redusă), adjectiv Sinonime:
micşorat, scăzut, diminuat, restrâns, limitat; mărginit, prost, incapabil.
Restrânge, verb
Sinonime:
a circumscrie, a delimita, a diminua, a împuțina, a limita, a localiza, a mărgini, a micşora, a reduce, a scădea, a se mulțumi, a se rezuma, a trăi modest, (figurat) a îngrădi.
Rezuma, verb Sinonime:
a sintetiza, a recapitula, a concentra; a se limita, a se mărgini, a se mulţumi.
Scurt (scurtă), adjectiv Sinonime:
mic; concis, concentrat, lapidar; (figurat) mărginit, redus, incapabil, prost.
Străjui, verb Sinonime:
a păzi, a apăra; (figurat) a veghea; a mărgini, a limita.
Strâmt (strâmtă), adjectiv
Sinonime:
bine legat, îngust, mic, necuprinzător, neîncăpător, nespaţios, redus, strâns, (învechit) strâmtorat; (figurat) lipsit de amploare, lipsit de generozitate, lipsit de înțelegere, lipsit de măreție, lipsit de orizont, lipsit de toleranță, mărginit, meschin, obtuz, prost, redus; (variante) strâmpt, strimt.
Stupid (stupidă), adjectiv Sinonime:
absurd, ilogic; prost, greoi, nătâng, mărginit.
Suficient (suficientă), adjectiv Sinonime:
satisfăcător, îndestulător, destul; mediocru, mărginit, redus, prost.
Suficienţă, substantiv feminin Sinonime:
îndestulare, mărginire, limitare; mediocritate, prostie.
Tivi, verb Sinonime:
a înconjura, a mărgini, a împrejmui.
Ţărmuri, verb Sinonime:
a mărgini, a limita, a pune hotar, a îngrădi, a stăvili; a se învecina, a se mărgini; a trage la mal, a aborda.
Unilateral (unilaterală), adjectiv
Sinonime:
arbitrar, discreționar, limitat, mărginit, represiv.
Borda, verb
Sinonime:
a mărgini, a borna, a pune borne, a încadra, a flanca, a limita; a garnisi.
Acetabuliform (acetabuliformă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) în formă de cupă cu marginile slab curbate spre interior.
Sectar (sectară), adjectiv
Sinonime:
de sectă, doctrinar, dogmatic, exclusivist, fanatic, intolerant, intransigent, îngust, mărginit, sectant, sever, (învechit) fanaticesc, (rar) sectarist.
Chenărui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi.
Delimitare, substantiv
Sinonime:
circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire, profilare, restrângere.
Delimitat, adjectiv
Sinonime:
circumscris, demarcat, limitat, mărginit, finit.
Finitudine, substantiv
Sinonime:
mărginire, limitare.
Sinorisi, verb
Sinonime:
a se învecina, a se mărgini; a se întovărăși, a se asocia; a băga de seamă, a acorda atenție; a-și face griji; a se potrivi.
Megieşi, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a se învecina, a se mărgini.
Răzi, verb
Sinonime:
(învechit) a se învecina, a se mărgini.
Răzeşi, verb
Sinonime:
(învechit) a se învecina, a se mărgini.
Neteteu, substantiv
Sinonime:
(regional) nătâng, om mărginit, prost.
Borna, verb
Sinonime:
a borda, a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini. Bornă, substantiv
Sinonime:
bolard, jalon, marcă, piatră, stâlp, stelă.
Restrângere, substantiv
Sinonime:
circumscriere, delimitare, limitare, localizare, mărginire, reducere, restricție, rezumare, (figurat) îngrădire.
Reduce, verb
Sinonime:
a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face să fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.
Rezumare, substantiv
Sinonime:
concentrare, limitare, mărginire, prescurtare, recapitulare, reducere, restrângere, rezumat, scurtare, sintetizare, (figurat) comprimare, (figurat) condensare, (învechit) recapitulație.
Învecina, verb
Sinonime:
a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.
Marcare, substantiv
Sinonime:
accentuare, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, evidențiere, francare, hotărnicire, înscriere, însemnare, întărire, limitare, marcaj, marcat, marcație, mărginire, relevare, reliefare, subliniere, timbrare, (livresc) potențare.
