Ireproşabil (ireproșabilă), adjectiv
Sinonime: impecabil, perfect, desăvârşit, admirabil.  Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime: impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.  

---

Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime: deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.  Impecabil (impecabilă), adjectiv
Sinonime: ireproşabil, fără defect, perfect, desăvârşit, fără cusur.  Perfect (perfectă), adjectiv
Sinonime: absolut, angelic, complet, corect, deplin, desăvârşit, divin, excelent, fără cusur; ideal, idilic, impecabil, ireproşabil, împlinit, magistral, realizat, sublim.  Probitate, substantiv feminin
Sinonime: cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.  Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime: edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.  Ireprehensibil, adjectiv
Sinonime: corect, ireproșabil.  Impecabilitate, substantiv
Sinonime: desăvârșire, ireproșabilitate, perfecțiune.  Necondamnabil, adjectiv
Sinonime: inocent, ireproșabil, nereproșabil, nevinovat.  Nereproșabil, adjectiv
Sinonime: desăvârșit, exemplar, fără greșeală, impecabil, inatacabil, indiscutabil, ireprehensibil, ireproșabil, perfect.  Impunisabil, adjectiv
Sinonime: ireproșabil, nereproșabil, pardonabil, scuzabil.  Onestitate, substantiv
Sinonime: cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.