Ierta, verb
Sinonime: a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.  Iertăciune, substantiv
Sinonime: iertare, îngăduință, permisiune, scuză.  

---

Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Cruţa, verb
Sinonime: a ierta, a absolvi, a se milostivi, a se îndura; a menaja, a păzi, a feri, a avea grijă; a economisi, a păstra.  Dezlega, verb
Sinonime: a (se) desface, a elibera, a da drumul; a soluţiona, a rezolva, a descifra, a găsi soluţii; a deznoda, a ghici, a ierta; a declanşa, a dezlănţui, a isca, a izbucni, a porni, a stârni.  Elibera, verb
Sinonime: a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.  Graţia, verb
Sinonime: a absolvi, a achita, a amnistia, a comuta, a ierta, a scuti, (învechit) a pardona.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime: binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.  Milostenie, substantiv feminin
Sinonime: ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.  Milostiv (milostivă), adjectiv
Sinonime: milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.  Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: salvare, scăpare, iertare, dezrobire, eliberare, ispăşire; terminare, sfârşit, fine, încheiere.  Pardon, substantiv neutru
Sinonime: iertare, scuze.  Scuza, verb
Sinonime: a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea.

Scuză, substantiv feminin
Sinonime: dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.  Spăla, verb
Sinonime: a curăţa, a la, a purifica; (figurat) a reabilita, a ierta.  Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.  Absolvi, verb
Sinonime: (a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.  Absolvire (absolviri), substantiv feminin
Sinonime: absolvență, isprăvire, terminare; cruțare, iertare, scutire.  Clement, adjectiv
Sinonime: iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.  Amnistia, verb
Sinonime: a exempta, a grația, a pardona; (figurat) a ierta, a trece cu vederea, a scuti de o pedeapsă, a scuza.  Amnistie, substantiv
Sinonime: absoluție, absolvire, clemență, grațiere, indulgență, iertare, pardon.  Scuzare, substantiv
Sinonime: dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.  Graţiere, substantiv
Sinonime: iertare a unui păcat, (învechit) graţie.  Remisiv, adjectiv
Sinonime: ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.  Venial, adjectiv
Sinonime: (despre păcate, greșeli) amnistiabil, care se poate ierta, fără gravitate, insignifiant, pardonabil, remisibil, scuzabil, ușor.  Venie, substantiv
Sinonime: bunăvoință, iertare, indulgență, pronie, suplicare.  Absoluțiune, substantiv
Sinonime: aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.  Remisiune, substantiv
Sinonime: ameliorare, diminuare, intermitență, remitenţă; absoluțiune, amnistie, iertare, pardon; remitere.  Absoluție, substantiv
Sinonime: (biserica catolică) absoluțiune, iertarea păcatelor, remisiune.  Pocaianie, substantiv
Sinonime: (învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.