Gurlui, verb
Sinonime: a face gur-gur, a gânguri, a grunguni, a turui, a ugui, (regional) a gongoni.  

---

Gurgui, substantiv neutru
Sinonime: cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.  Turui, verb
Sinonime: a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară.

Țurui, verb (regional)
Sinonime: a se scurge.  Gânguri, verb
Sinonime: (prin Muntenia) a sopeltivi, (prin Oltenia) a ştiorlâcăi, a gunguni, a gunguri, a gurlui, a ugui.  Gongoni, verb
Sinonime: a grunguni, a gurlui.  Grunguni, verb
Sinonime: a gânguri, a gunguri, a gurlui, a turui, (regional) a gongoni, (despre porci) a grohăi.  Gunguni, verb
Sinonime: a gurlui, a scoate sunete abia articulate, a ugui; (variante) a gănguri, a gânguri, a gonguri, a gungura, a gunguri.